de obicei nu-mi răspunde
doar mă fixează
ca pe un șoricel ceva mai mare
ori ca pe o bucățica de carne cu sos
aseară m-a întrebat
ce se întâmplă cu tine
nu știu sissi
chiar nu știu dar îmi pare bine că întrebi
sunt puțin plecată de-acasă și rătăcesc
rătăcesc sissi
ce bine de tine
n-ai probleme existențiale
nu prea te interesează că nu-l înțeleg
probabil nici pe el
de ce pleacă sissi de ce
cum să închidă ușa abia întredeschisă
ce vrea de la mine
de ce nu poate să existe
o palmă uriașă aspră și caldă
îmi acoperă ceafa tremur încerc să glumesc
dar mă prind repede că lumea a devenit prea îngustă
genunchii și-au pierdut elasticitatea tușesc
văd casa întâi o parte a acoperișului recunosc până și ploaia
e aceeași de acum treișdoi de ani deschid fereastra
oblonul verde reușesc cu greu să strecor
coada de la mătură între partea de sus a cuibului și streașină
trag cu putere cuibul se desprinde în stradă
fără să-i pese de ploaie țăranca a dat drumul umbrelei
aceeaşi sală goală viaţa nu se umple niciodată la refuz oamenii sunt chemaţi imaginaţi-vă cum
ne aflăm în era tehnologiei avansate
nimeni nu vine de bunăvoie se cere o motivaţie
doar cei mărunţi peste care femeia cu alură de miss nu a trecut cu talpa
pe covorul de sânge n-a prins încă momentul potrivit să râdă nebuneşte
doar aceştia salută înclinându-se cu multă decenţă tăcuţi aşteaptă ridicarea cortinei
cineva prezintă un desfăşurător istoric vorbind ne înflăcărăm intonăm cântecul mulţimii
n-am ce să spun
aşteptările sunt mai lungi decât iernile
sentimentele seamănă cu gândurile pe care ni le-am mai spus
cât să ne scoatem sufletele din adâncuri
mă mulţumesc că nu-mi eşti străină
viaţa nu ştie nimic
încă se vaită
nu-şi dă seama ce pierde
doar când trage să moară
caută
o cale de întoarcere
Am ținut prea multă vreme pumnii strânși
de teama vulturilor devoratori de cuvinte
mâinile întinse spre ceea ce aș fi putut să fiu
s-au retras ca o maree
iar luna n-a mai răsărit
porumbelul de deasupra noastră
nu și-a mai circumscris aripile în nimbul ei
Comentarii aleatorii