aceeaşi sală goală viaţa nu se umple niciodată la refuz oamenii sunt chemaţi imaginaţi-vă cum
ne aflăm în era tehnologiei avansate
nimeni nu vine de bunăvoie se cere o motivaţie
doar cei mărunţi peste care femeia cu alură de miss nu a trecut cu talpa
pe covorul de sânge n-a prins încă momentul potrivit să râdă nebuneşte
doar aceştia salută înclinându-se cu multă decenţă tăcuţi aşteaptă ridicarea cortinei
cineva prezintă un desfăşurător istoric vorbind ne înflăcărăm intonăm cântecul mulţimii
melancolia ni se trage din neam
de la drumul cu plopi care se înfundă în infinit pe unde mergem neînsoţiţi
de la prea blânzi cu singurătatea nicicând niciunde nu s-au mai încheiat atâtea tratate
din prea curaţi ieşiţi parcă din icoane şi nu din propria încăpere unde creşte o plantă ca iedera
pe inimă mergem clasic tu cu mândria înainte eu cu smerenia dinapoi şi basmaua neagră de gânduri
cu mâinile căzute pe lângă starea asta perenă lăsăm în urmă doar nume ca şi când
dacă am privi înapoi nu am vedea decât cimitire şi busturi de piatră şi inscripţii
vom intra în cameră pe rând, așa cum am fost cândva
unul gălăgios, cu gura mare, altul ceremonios, timid
lui George i se va înroși cicatricea de la emoție
Dan va face naveta ca să se asigure că și-a spus bancul
la toată lumea, Emi va fuma într-un colț zâmbind ușor
ca unul care se teme că i se va termina zâmbetul înainte de zori
de sub castan vor reînvia melodii ucise de o vrabie a tinereții
mie îmi va veni brusc să mă îndrăgostesc, să sufăr, să scriu
cineva căruia nu-i văd bine fața îmi va explica didactic
treci dimineața
precum culoarea gri a orașului
pe străzi întîmplătoare
lipsite de nume
îți urmăresc silueta o vreme
răsfrîntă în cioburile ploii
prin tremurul ceții
devii încet arsură pe retină
gînd cu gust de sare
pînă cînd genele cedează
o clipă
atît cît să dispari
Comentarii aleatorii