plouă
timpul abia trece
peste o frunză de brusture ca un melc
în groapa de gunoi un câine își scutură blana
picăturile nu știu nimic despre moarte
cad cu fețele în jos
pe drumuri
doar pietrele își bat piepturile cu pumnii
în liniște
dependentă de zbor
o pasăre prinsă între aripi privește cerul
din scorbura unui copac
aproape toate
vor revoluție
greu dar se adună
și-au uitat numerele de telefon
adresele
locurile în societate
numele vârstele părinții
interesele hainele de ploaie
dopurile pentru urechi
datoriile la bănci
cămășile necălcate și
promisiunile din tinerețe dar
nu renunță
mișună prin toate ungherele
se organizează colcăie
mârâie urlă suduie
doar una se ridică
în liniște
de sub roțile tramvaiului 41
acum sunt bine așa cum mi-am dorit
toate sunt pline
părul de frunze pantofii de nisip buzunarele de crabi
gura de alge ochii de soare
tu zi-le să nu mai caute în larg
lângă o fereastră deschisă
ca o iubire lipsită de orice sentiment
făceai presupuneri
cuvintele rostite frumos aveau siluete de oameni cu suflet prea bun
aveai de unde alege cel puţin un prieten
ar fi păcat să renunţi la vise
îngrijidu-ţi scrisul
lumea tot va vorbi despre lumina aprinsă în cameră
încearcă să zbori
greşelile pot fi distruse abia după ce te înalţi
nu trebuie să fii dezamăgită de vârstă
orgoliile tinereşti sunt ca nişte pietre de moară
continuă să naşti ai nevoie de aripi
o ploaie care nu mai vine
oprită la vamă de niște plopi tineri
calmi pînă în vîrful ciobit al cerului
soarele prizonier în propria capcană magnetică
asemeni unui proprietar în depozitul lui de feronerie
privește ritualul macabru al dupamiezii
pe stradă luciul metalic al oamenilor
poartă fără zgomot prin săli invizibile
coconi de mătase iar
seara firul deșirat al spinării lor
se îmbibă dureros
în icoane de argint și negru
pe asfalt
Comentarii aleatorii