în curând se vor sfârşi sărbătorile
iar cadourile voastre vor îmbătrâni
în pod aşteptând cuminţi pe rafturile cu ani
va mai trece o vreme până când
podul de gheaţă se va topi
şi va picura în somnul vostru
amintire cu amintire
dar până atunci
mă voi întoarce la nopţile cu ochii tulburi
blândele mele partenere de veghe
dosite după jucăriile din pluş
măcar acestea nu-mi vor ghici viitorul
numărându-mi în gând paşii cu soţ
şi nu-mi vor cere clipele de tandreţe înapoi
voi contempla nepăsător acest prezent
n-am văzut niciun animal să gâfâie ca un om când urăşte
e uimitor cât de simplu mi se întâmplă să cad
poezia acesta am găsit-o fără metafore
făcea parte dintr-un grup de tineri dezintegraţi
azi din vina mea o privesc din unghiul cel mai potrivit pentru a o înțelege
ce rost mai are să adun gândurile împrăștiate pe jos
şi aşa ne vom îndepărta unul de celălalt din orgoliu
fiecare va înfige steagul la graniţă dintre zi şi noapte
iubeşte
nu te retrage în inimă din cauza orei târzii
pentru mine drumul nu se opreşte în oameni tăcuţi
mereu îngrijorată îmbraci cele mai frumoase haine
cuvintele spuse în plus pentru a spori frumuseţea
s-au ruşinat
acum stau lângă mine
ca nişte copii aşteaptă să-i mângâi pe creştet
dar mâinile mele sunt întinse spre tine
înainte de a răspunde chemării
îţi ţugui buzele
dincolo de fereastră sărutul îşi pune o mână cu faţa la geam
mă apropii ca un abur de un lucru prea rece
sunt o grădină japoneză fără niciun cireș când umbli prin mine cu
mâna întinsă draga mea și e iarnă și mi se usucă gura de dor
în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor
cu trei picături de căpșună pe frunte cu fusta murdară de mâl cu ochii
ca pietrele din râuri în timp ce mie mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie
când lucrurile creșteau mari și mă sufocau ea lua puțină apă și mă
stropea în joacă inima mea avea alt sânge de împins spre cer îmi aduc
Comentarii aleatorii