trăiesc într-un loc fără ieşire
la mare mă bucur de păsări
mănânc împreună cu ele
spun bună dimineaţa pământ
şi
nu-mi pierd echilibrul dacă norii
împrejur fumegă
sufletul
cu lavaliera deschisă
vorbeşte în somn boltei urcate de lună
vremea caldă aduce păuni
prinţesa din Sheba
poartă un elefant singuratic
spre ţara cu oameni puţini
ca o pisică blănița moale
mișcări feline ochii da ochii
aprinși
haț lăbuța ageră acoperă crăpătura
prin care fluturii ies la plimbare
în jurul lunii
liniște
încet încet prin crăpătura lăbuței
iese un fluture albastru mic
așa cum sunt ăia de zboară în grupuri
și se rotesc nebunește
ochii pisicuței se aprind mai tare
a doua lăbuță sare în ajutor
prin crăpătura celor două lăbuțe un fluture
de data asta alb
ochii pisicii nici să-i privești nu mai poți
am cunoscut un iepure alb
vorbea despre lup
ca despre un dat necesar
iepurii spunea el sunt minuni mici
din carne dulce
într-o zi lupii s-au plâns de foame îndelungată
poftiți cita el din istoria iepurească
acum sunt alb-că-mai-alb-nu-se-poate
ieșiți la vânătoare noaptea
nu mă bucur când îi văd
a scris el cândva despre lupi
toată lumea știe că nu suntem eroi
dar cine știe cât de curat râdem
atunci când liniștea se transformă brusc
în cucu-bau
și ne gâdilă pe la subțiori blănița
nu îmi e frică de bătrînețe
nici de hainele ei desperecheate
și reci
mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni
sunetele devin o panică mută
luminile curg
printre crăpăturile tencuielii
iar tu
nu mă mai dori
Comentarii aleatorii