locuiesc într-un laborator
nu se aude nimic
pot să mă plimb cu mouse-ul
să-mi fie teamă în vis
un urs descoperă lumea căutând
printre medicamente
soarele roșu
îmi leagă o ață pe deget
capătul scării păzit de grifoni
un om cu baston într-o limbă uitată
învață să meargă impresionism
dureros
cuvântul șlefuit precum o sculptură
mișcă pereții să-ncapă lumina
din cauza oglinzilor
uit că nu am pe nimeni
sub copacul tăiat de furnici
ore mici se cuibăresc în așternut
ca doi pui
fără să fi făcut ochi încă
mă trezește scîncetul lor
privesc
pe gîtul tău cum coboară
leneș șuvițe negre
ca un fluviu chinezesc
meandric și tăcut
afară iarna scurmă cu copita
covata albă a nopții
timpul stă agățat de grinzile tavanului
și se leagănă
în gol
prefer camera noastră mică
teancuri de cărți și haine cutii vechi de cafea
tablouri și hărți
atîrnate-ntr-o rînă machete
copii ilegale și discuri stricate
rochițele tale cochete
pălăria de paie umerii goi
în poze de alb și negru de soare
mușcate
de mine și ani prăfuiți în sertare-ncuiate
un scaner folosit doar o dată
reviste pardesiul meu de student
schelete de pești dispăruți trilobiți
și acea jumătate de metru pătrat
în care făceam yoga și rîdeam uneori
pe-nfundate
Comentarii aleatorii