m-ai ascuns în tine ca într-o ramură tânără
fiecare bătaie de aripă e un zbor
fiecare secure ne visează sfârșitul
stai liniștit nu contează spui tu
din muguri fluturi calzi
îmi cad în venă
ies din casă, mă-ndrept spre prima stație, iau de-acolo 104 și cu 104 prin pantelimon merg până la muncii și de la muncii
până la unirii, și de la unirii până la gabroveni, și de la gabroveni până la numărul paișpe, de la numărul paișpe până la pariu,
de la pariu până la pariul pe prietenie, de la pariul pe prietenie până la prietenie, de la prietenie până la …
nu mai e decât un pas,
unul făcut pe sub tăișul umbrei tale, singurătate,
Toată apa din trup
mi se adunase sub inimă,
călcâiele erau o idee de gumă,
spuneam în gând tabla înmulţirii cu şase –
ceva concret,
puţin control.
Te-ai întors brusc după umărul stâng,
am mai apucat să-ţi văd dunga ochilor,
ochii cu albastru spart şi roşu ud,
ochii aidoma sfârşitului,
ţi-am mai atins, ca-ntr-un accident, firul mâinii,
am încercat să-ţi mai spun ceva.
Călcai grăbit şi subţire
în mine;
în fiecare odaie întorceai tablourile
cu faţa la perete.
în magazinul bătrînului vînzător de timbre
te-am urmărit prin fereastră
au rămas atîtea cioburi din ziua aceasta
încît ne putem face din ele
un baldachin sclipitor iubito
iar cînd tentaculele nesfîrșite ale pustiului
ne vor ajunge în fundătura acestui hotel
îngălbenit ca un spital de gînduri
vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului
vom lasă nisipul să urce pînă în tavan
apoi ne vom lua zborul
Comentarii aleatorii