mă întorc
asemenea cuvintelor spuse întâia oară de mine
aud şoapte printre haine
din care zilnic scot fără să mă gândesc mâinile
i-aş pune o fundă sărutului
dintr-o postură ingrată
bocancii
sunt legaţi la şireturi pentru o nouă prigoană
aşteaptă-mă la anul
ca un cântec
de teamă să nu i se lipească de suflet tropotele
chiar moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
a murit dumnezeule steaua s-a stins a apus s-a împrăştiat în abis
am murit şi eu tata m-a îngropat în ţintirim
văzut-am turme de oi miei albi miei pestriţi în viaţa purtată înainte de măcelari
genele mele-s caise când din ceruri albastre îi simt
da mielule da
tu să cobori atunci când e vremea
când timpul se va deschide exact ca o scoică ajunsă cu bine la ţărm
ai grijă să nu plângi să nu urli să nu scoţi niciun sunet
odihneşte-ţi tu mieluţule corniţele tale acum
port în mine un cimitir de dorinţe publice
nu mai am secrete am dezbrăcat rochia roşie
tu stai ascuns în piele de înger
un anotimp ai poposit pe umărul meu
m-ai însoţit ultima dată
când moartea m-a prins de sprânceană
atunci a fost clipa în care l-am simţit
pe dumnezeu acordându-mi un interviu
Comentarii aleatorii