după o noapte
lumina s-a ridicat în capul oaselor

mie îmi place momentul când ieşi din cuvinte
vorbeşte-mi
cât ceilalţi mai dorm
leagănă-te de numele meu ca un copil de crengile unui nuc

nu te mai întoarce
te-au strigat câţiva care te-au iubit
şi încă voiau să rămână
în ploile tale
ei se diferă de cei care poartă litere în buzunare
fără poezie n-au nici timp să te placă

eu mă abţin
din alte motive bat drumul
soarta nu poate fi dusă un pas înapoi

lumea tot îmi ia sânge din amintiri
zilele răstălmăcite au alt înţeles
dacă teama s-ar roti puţin către soare
n-aş mai zgâria întunericul
ca un animal care-şi apără viaţa lătrând