mi se face rău
nu mai găsesc pereții
mă-nalț dar nu ajung de mult timp nici la tavan
mă-nalț dar simt că mă prăbușesc
n-am mai avut niciodată mâini de hârtie
sunt singurele lucruri pe care le văd întâi
mâinile mele foșnitoare. singurele lucruri albe așa că
scriu pe ele
mă-nalț dar ce folos..că nu știu în ce direcție
poate spre tine.
curbura s-a dus naibii ca prinsă-n praștie
cu tot cu peretele dinspre e așa de rău să nu pui talpa jos
nu credeam s-ajung la dorul de gravitație
(cu cine vorbesc ?)
când m-ai văzut atunci în centru ferindu-mă de apă și-ai trecut cu mașina galbenă râzând apoi mi-ai telefonat dacă merg vreo douăzeci de metri dau de capătul ploii
aș fi crezut că te ții de metafore zău numai că
veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis în patrățelul mobilului de ce nu vin și eu stau de mult în loc ce dacă ei bine, mă gândeam chiar la poemul ăsta
(cu cine vorbesc ?)

pentru că sunt singură am timp să mă
văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu
semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint
părul roșietic licărește-mprejur.
vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur
închid ochii în jos cu foșnet lichid
cuvântul pe care-l voi rosti acum va ieși se va-nchide-ntr-o sferă. călătoare degeaba oricum! că nu-l vom auzi. decât cine știe când îl vom desface deasupra
care va ajunge primul
oare tu unde esti
ce faci acum.

dar acum?

©Alexandra Văcăroiu, "Gravity"
http://ceasurinegre.deviantart.com/gallery/