La început voi povesti
Umbra pădurilor de altădată,
Când cerul se umplea de albastru curat.
Atunci te strigam peste munți
Știind că îmi vei auzi
Ecoul cuvintelor
Nerostite.

Mărturisesc:
Mă numesc Steaua din Ochii Tăi.
Mă vei zări în oglindă privindu-te!
Știi, catifeaua apelor de vară
Se afundă în Calea Lactee.

Departe,
În adâncul apelor,
Trec pești de argint.
Pietre calde ne gâdilă tălpile.
Ne răzvrătim și zburăm
În universuri de humă
Prin aleile amintirilor
Fără timp.