la barbut eram echivalentul lui bobby
fischer emerson fittipaldi cassius clay eusebio
john lennon rod laver mark spitz
şepticul îl ştiam pe de rost pentru că cei
şapte ani de-acasă i-am terminat
summa cum laude
atunci locuiam într-un oraş mare de abur cu zgârie nori
cimitire parcuri spitale linii ferate şi poduri de abur
la şaişpe ani am ieşit apa întindea mâinile să mă spele
cerul se sprijinea pe umbra vieţii mele
ca pe o filă din biblie
am vrut să scriu un poem despre noi
o simplă mișcătoare mărturisire de dragoste
îmi făceam singură curaj mă grăbeam
să nu dea buzna ciufulit și senil sentimentul ridicolului
era o seară blândă ca orice seară-n care
vinovăția își culege recoltele
când mi s-a făcut rău m-a luat amețeala
simțeam că-mi vine să vomit timpul pierdut
au chemat smurdul a urmat ecograful ceva
analize de conștiință
acum stau la fereastră inspir adânc expir
îmi pipăi visătoare sânii
și pântecul
în el pulsează o singurătate siameză.
ai intrat în poezie tatonând cu picioarele
într-un lac termal
unde mulţi se tratează de diverse
apa încropea cercuri în jurul tău
burice de apă sub stiluri de aburi
masau fiecare parte a geniului tău
spre relaxarea completă
metafore mai ceva ca balsamurile
am văzut repede ce se petrece şi am strigat
iată poetul
de acolo vine vindecarea
şi tot ce aveai mai original s-a reflectat în ochii lor
într-o infinitate de remedii
Comentarii aleatorii