în difuzoare
pilotul anunța unșpe mii de metri altitudine
dincolo de ferestre lumea se micșorase de mult
tu întrebai despre iubire și întoarcere
eu îți zâmbeam cu zâmbetul unuia
care calcă pământul
în lăuntrul meu se oprise orice zbatere
trăiam
fericit și mirat că uite
l-am înțeles puțin pe dumnezeu
Nu mai auzisem nimic de iubire.
Într-un depozit militar pentru poeţi,
găsisem o reprezentare a vieţii
în origami din hârtii ordinare,
prevestind întoarcerea viitorului.
Părţile nevăzute ale lunii
erau studiate din spatele soarelui;
eu însumi eram lider de pahar
într-un sinod tihnit de ticăloşi,
la o celebră cântare prin altar.
Ar fi trebuit să mă vezi…
de mine-ţi povestisem puţin
şi rar.
Auditul scurt
aducea toate acuzaţiile:
dezordinea,
făcea vrăji cu lacrimi,
reţinuse mai multe zile
Dacă o femeie se naşte femeie se spune că nu se mai poate schimba nimic.
Purtam căiţă precum Cănuţă om sucit. Mânuţa mică roşie ca mâna unui măcelar, cercul alb de lumină din jurul frunţii.
Când eram aproape femeie m-am aşezat pe pământul gol şi am desenat norii roz-albii. Nimeni nu a intervenit, ploaia a fugit din ochii mei. Fluturii cap de mort au polenizat florile de măr. De atunci au crescut mai multe fructe ale pământului. Cine să mă creadă dacă încă mai zâmbeam?
ziua trece în mâini pe lângă noi,
aruncătorii de flăcări,
tigrii sar prin cercurile fumului de țigară
și se întorc în jurul nostru, rânjind
nici clovnii nu ne mai pot speria ca înainte
buzele lor albe, ochii lor goi se lipesc
ca niște afișe de autobuzele oamenilor
grăbiți să prindă ultimul show
veniți să ne vedeți
urmează numărul fără plasă
tragerea de aer în piept
privitul în jos
spre papucii de lângă pat
Comentarii aleatorii