pe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?