fă-ţi o femeie din lemn de gofer,
mi-ai zis,
aşa cum îţi place:
subţire la mijloc
să treacă prin cercul literei o,
cu degete lungi ca săgeţile dragostei,
înaltă precum e litera I,
grea cât o picătură de aer.
în ochi să-i pui şapte nelinişti
şi rădăcinile unei sălcii de apă.

picteaz-o pe dinăuntru şi pe dinafară
ca pe un vas chinezesc,
mirărilor ei dă-le culoarea
floarei de fucsia.

în ziua întâi a lunii Elul
s-o pui pe pervazul ferestrei,
toţi cei ce scriu apocrife,
obituarii, bule
papale,
s-o vadă.

Eu voi trece în viul nopţii
călare pe-o lună,
poate pe tetys.
îi voi săpa douăsprezece nume
gheizere
muguri
în piele,
o voi face oază
grădină
pentateuc,
iar tu-i vei da viaţă.
veţi scrie-mpreună
ca doi cronicari
mahabharatele buzelor,
vedele inimii.

atunci am plecat să tai toţi chiparoşii,
de la doi ani în sus.