De ziua ta, noaptea, urmăream
cu privirea-n tăcere cum,
dincolo de râsete şi libaţii, ceva
ne vâna sufletele, încercând
să le fotografieze,
în timp ce tu alergai cu gândul
spre dimineaţă, să le salvezi
de la umbre, editându-le poza,
astfel încât ceilalţi,
uitându-se la noi după aceea,
să nu îşi dea seama
de la ce ni s-au aprins ochii
în noaptea aceea când,
dincolo de râsete şi libaţii, ceva
ne vâna sufletele, încercând
să le fotografieze, iar eu
fredonam în gând versuri
de Esenin.
la revedere
i-am spus orbului
cînd mai treceți
apoi s-a prabușit
peste mine cerul
nu voiam să mă mai ridic
dintre ruine și dîre sărate
am deslușit
un am un să și un văd
plouă triumfător în orașul
cu edificii multicolore
cu baruri jegoase
cu depozite uriașe de alimente și șobolani
cu biblioteci secrete pentru toate femeile singure din lume
cu bănci falimentare, mincinoase
cu biserici monumentale, mincinoase și ele
plouă și se inundă canalizările
și se strică clopotele
și se întorc oamenii în umbrelele lor ca în niște chilii
și se inundă strazile și etajele
și turnurile și catedralele
și eu , cocoțată undeva , pe un rest de poem
savurez toamna asta atât de necesară
dezlipeşte-ţi frunzele de pe nas, cască lung
unge-ţi încheieturile cu bale de melc
şi fă-mi un ceai cu lămîie si miere
întinde-mi turturele pe sîrmă şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba
în ochiul meu trîntor, nemişcător
prosteşte-mă cu o veste bună , scurtă, neadevarată
cu o orhidee înflorită în şanţ, cu un val nespart de ţărm
încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr
dă-te aproape, aici, pe pat, lîngă mine
Comentarii aleatorii