stau în camera mea de trei zile
e linişte şi frig ca în biserici
din când în când îmi vine mama la uşă
îi aud bătăile inimii ca nişte clopote îmi vorbeşte despre vindecare
ca şi cum mi-ar spune că peste noapte vor înflori copacii
când aici a rămas atâta iarnă
mă minte ca atunci când mă învăţa să merg pe bicicletă
mă sprijinea o vreme apoi îmi dădea drumul
vocea ei rămasă mult în spate parcă îmi şoptea aproape de ureche
mâna ei rămânea încă mult caldă peste mâna mea
era de ajuns cât să îmi ţin mult singură echilibrul
tensiune superficială
cândva ghețarii ca niște piese albe de șah
de-asupra autostrăzilor separate de pământ
dar voi cereți mai mult
mai mult formol și glucono-lactat de calciu
mai multe cuve
pentru prezervarea cadavrelor de toate felurile
ca oasele lor să reziste
în timp ce se lustruiesc cărnurile
apoi contrabalansul vine seara
cablurile chitărilor electrice sunt împânzite peste clădiri
și reclamele luminoase se aprind
"your best choice is Epiphone
your best choice is rosso puro"
mi-am mânjit rochia de catifea
cu sânge alb de păpădie
alergam printre inimi de frunze şedeam cu pulpele goale pe pământul curat
în cerul pe care îl ştiam nu era loc pentru curcubeie
probabil că lumea era aşa de rotundă
încât loveam în pumni de ciudă până asfinţea soarele
asculta noaptea scurgându-se prin burlane cuantic
mieunatul pisicilor, oamenii cu nouă suflete, luna
pancreatică, hormonală
somnul revertebrându-se în ea ca un amant
obosit
iubind
o
(să-ţi dăruiesc un cuvânt care nu exista -
subnocturn)
trebuie într-un fel sau altul să lungim timpul
să ne aplecăm peste balustradă fără să ajungem în rai
sau în iad
Comentarii aleatorii