de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat mult timp
după aceea
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini în loc de jucării
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
lumea o scufundare permanentă
primăvară neagră cu gloanţe înflorind în trupuri
primăvară neagră
cu ură şi răzvrătire
Comentarii aleatorii