era o vreme când scriam cu dinții iar cucuveaua se îmbăia în gange
deceniu-câine zile resturi
litere se dau pomană
era o vreme de zdrobit timpane
direct în ora de istorii
era o vreme-vierme
oarbă aproape nenăscută
cu ace vagi de gelatină
tic-tac nervos de spaimă
era o vreme când visam întruna
că plouă cu asfalt cât vezi cu ochii
și cresc șosele precum feți frumoșii
iar prin spitale moartea joacă table
era o vreme beată
cu urme sacre bănuite-n vomă
și-n cârje aurite
dar
pe lângă uciderea pruncilor
din porunca oricărui mai mare
celelalte înţelesuri se pierd
când toţi bătrânii îşi şterg ochelarii
de unde să fi ştiut copilul
în jocul lui cu cercul sau la masa dintr-un singur ou
printre file de poveşti sau lângă strana bisericii
cum să fi rupt din sfânta viaţă
de parcă ar fi suflat într-o păpădie fără dorinţă
Era criză de locuri,
Se murea câte trei în două paturi.
Mama purta haină portocalie,
până la genunchi,
eu, treişpatru de kile de oase
şi perfuzii roşii-verzui,
până la gât.
O vedeam cum greşea saloanele intenţionat
îmi doream s-o facă neîncetat;
n-aveam voie de nimic,
îmi tot aducea peşte fiert
şi limonadă;
când nu pândeau asistentele,
sînt supărat pe vorbitorul de limbă engleză care spune acoperişul gurii cerului gurii
de parcă sînt obligat să-mi ţin cuvintele între pereţi tavan şi podea
cuvintele mele vor să înveţe merii să cânte
păsările să înflorească vor să fie
dansatorul şi-n acelaşi timp simfonia
fuselajul şi corpul
pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimelor
Comentarii aleatorii