scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber
ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie
aveam pulsul o mie
și una de nopți
privirile speriate de îndrăzneala de a fi
tânăr nu însemna fericire întotdeauna
buzunarele erau goale ca sticlele sau femeile
plângeau mai mereu în urma
mea a rămas un con de brad ori
de umbră
timp înrămat în gând timp
care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea primăvară
înzăpezind cimitire de amintire
anotimpul Cernăuți
timp ce se lasă văzut doar
de ochii unui copil
prin intermediul unor poze
alb-negru
timp de pace în care ning teii
schimbând la făță pământul
tot așa cum te-au schimbat
și pe tine la față odată
războiul și leucemia
noaptea
nici măcar într-un vis nu încape
așa cum și-a dorit
drumul ce-l leagă de femeie
îl strânge la suflet
curând o să verse ficatul
acolo unde umbra
tresare îndelung
de parcă inima
i-ar strecura printre buze
clipa
în care simte nevoia să spună ceva
dacă fericirea este o boală
eu sunt sănătos tun / stau pe afet
şi mă uit la bulele de săpun în care locuiesc unii
ca în buncăre cu vizetă
cerul - un fagure de metal
cu oameni contorsionaţi de sindromul perfecţiunii
Comentarii aleatorii