râul roșu ascunziș al marilor secrete divine
mă despic să-ți aud muzica și oscilațiile glasului
în ecoul căruia cresc arbori înalți
de neant și de falsă lumină
de mi se fac laturile două ceruri negre
niciodată Stockholm
n-a fost atât de înfrigurat ca acum!
printre degete trec zeii
trenuri împinse de iluzii și de brumă
chipul spre care mă îndrept
a luat forma muntelui de zăpadă
tristeţea asta vorbeşte despre
firele de păr prinse ca într- un curcubeu
uşile închise în urma paşilor
ploile tur- retur
staţiile de tramvai
noi în căutarea a nu ştiu ce
azi
dezlipim etichete
dăm drumul la gaz
oamenii fac coadă la seminţe
noi desfiletăm becuri
uşile sunt tot mai înguste
acestui nume mic îi vom da încă unul
şi încă unul şi încă unul
pînă la ultimul
posteritatea îl va descoperi singur, mumificat
într-un colţ de grotă
o stalactită atîrnînd şui din tavanul alfabetului mort
prima vocală-i va fi şi ultima
consoana - sufocată în faşă
de iedera suindă pe minciuna propriei cruci
marele cuvînt va fi bolborosit în neştire
în limba tăcerii
Comentarii aleatorii