cum prezentul astăzi a uitat că tâmpla-mi moare
şi că sunt Euridice, că mi-e gura însetată,
cum tu eşti astăzi oceanul pe care-l încerc cu mâna
cu tot corpul meu de viţe, cu sărutul tăinuit,
aşadar cum toate-acestea se întamplă pe sub soare,
o să îmi prea-plâng durerea ce zăpada mi-o arată
ca pe un mieluţ ce ştie c-o să-i taie mâine vâna
of, cum se aprinde pacea colo sus, în infinit...
şi-apoi o să ies din noaptea cu miresmele de rai
samovarul când se unge din petalele de ceai.
nu știu exact când s-a întâmplat
pur și simplu stăm și privim prin celofan
păsări de pe vremea noastră
abia acum le curge de pe aripi smoala
îmi vine să râd desenăm muți semne
uite zborul ăsta vechi prinde-i sufletul
desenează-mi-l în palmă
uite aerul începe să se coloreze
ca un cer pe care l-am privit într-o vacanță mare
de pe acoperișul blocului
sus în lumea antenelor sutien care împungeau sfidător aerul patriei
apăruse dintr-o dată dintre sârme
clar viu câteva secunde de reclamă color
chipeşa asta din fotografie e mama
tocmai ea se şterge pe şorţ de gustul pâinii
ascultăm focul din vatră umbrele noastre
se năpustesc pe ziduri ieşite din poveşti
capete de zmei au închis toate zânele
noi pornim în frunte cu mama să le salvăm
prin mărăcinişuri pe câmp prin pădure pe oriunde
putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj
dacă te-aș picta cristos
atîrnat pe o cruce
și pe mine cuiul mușcînd
din încheietura mîinii tale stîngi
a treia zi m-aș găsi abandonată pe o pînză
cu cheag de sînge și sudoare scut
sau altfel eu răstignit tu cui
ar trebui să-mi închipui înainte ploi
să te las o vreme pradă ruginii
într-un miez de noapte aș învia doar pe jumătate
dumnezeire pe septicemie
Comentarii aleatorii