cum creşte luna pe frontul de noapte
am iubit patrupedul ăsta
şi nu i-am dorit curajul

am vrut să fiu ochiul lui drept
ochiul lui stâng
cum am fi fost în acelaşi timp negândit tu
împotriva mea

cum se vede lumea printr-un cal
care trage tunuri
obligat să devină părtaş
la crima umanităţii

somnul lui e un plămân bolnav
şi visele nişte picioare care se ridică
greu
nechezatul un proiectil

şi să-i biciuieşti încrederea în el până
la umilinţa mecanică
oricare altul ar fugi la adăpost însă
el are piele de erou

ştie că din coasta lui se va putea naşte o zână
pacea
e tot ce nu înţelegem noi