praf de vitralii

imaginea utilizatorului Ioana Dana Nicolae

deschid ochii deasupra frînghia
de-a dreapta și stînga doi șobolani albi ca varul mai morți de spaimă
foarte aproape cu colții ascuțiți și mustățile proptite-n fața mea
ne privește o mulțime pictată recent udă cu gurile alungite sub formă de țipăt
doar sforile se mișcă deasupra cade praf de vitralii
într-un bol uriaș aruncate de-a valma - trupuri de
oameni și animale zemuri încinse
mai e un pic
aș vrea să pot să mai îmbrățișez pe cineva caut
în
amintire/ sub pleoape
e o mulțime aidoma celei din fața mea

în aerul alb desenez urme de-ntoarcere

Comentarii

interesant suprarealismul

interesant suprarealismul acestui text si as spune poate onirismul lui.desi se petrece undeva sub un vitraliu. am ramas fixat pe imaginea acelui bol. repugna si totusi fascineaza.

Ioana

Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.