s-a aşezat lângă mine în cursa
pentru lucruri frumos ticluite
maşina e veche de când lumea
singura cu autosugestie
fiecare a urcat măcar o dată
pentru cel mai scurt itinerar de
viaţă a împărţit priviri aerul
tras pe nări până la halucinare
cuvinte în atâtea tonalităţi
citite în expresii virile
poveste lângă poveste
în pătrăţica lui nimic nu-i mai aparţine
gândurile tuturor ca nişte seringi
hrănite cu sânge şi istorii de carne
călătoresc fără să coboare dinlăuntru
n-a vrut să privească
în spate încă îi cresc pliculețe
pline cu semințe de floarea trecutului
prezentul le desface atent
nu cumva nimicul să se împrăștie
păsărilor din ceramică neagră apoi
la un pahar de uitare
viitorul va sparge semințele în dinți de fum
pe jos cel din oglindă dar
nicio coajă
alegi un gest minim
picior de furnică alunecând pe luciul mesei
buzele se despart dureros
inspiri adânc speriat de
sfâșierea care-ți cuprinde pieptul
vor veni întâmplări vor veni întâmplări
știi bine că prelingerea transpirației pe spatele rece
poate opri inima închizi ochii și te retragi un pas înapoia pleoapelor
cu un fulger Dumnezeu curăță masa de idolii strălucitori
cu celălalt nu
Comentarii aleatorii