noaptea
nici măcar într-un vis nu încape
așa cum și-a dorit
drumul ce-l leagă de femeie
îl strânge la suflet
curând o să verse ficatul
acolo unde umbra
tresare îndelung
de parcă inima
i-ar strecura printre buze
clipa
în care simte nevoia să spună ceva
(poate fiecare cuvânt rostit sau scris e pus deoparte
în cămara cerului
acolo de unde toţi vom lua într-o zi câte ceva
deocamdată cât trăim
depunem
cuţite ascuţite, bilete şi acuarele)
(sabato îmi spune în fiecare oră că viaţa
se scrie în ciornă
doar că noi n-avem dreptul să-i corectăm paginile)
(nicicând herăstrăul n-a fost mai viu
mâinile tale pătrund în mâna mea
şi formează un soare)
ştiu ce femei se poartă anul ăsta
cu zâmbetul giocondei
în retorica lui refuzul estetic
repetă vorbe alese vulgare într-un profil psihologic
trezesc impulsul masculin
atât de puternic deschide braţele
iubirea de-o vârstă cu mine
coală îţi tremură pe mână zarea
întoarce apele întunecate de peşti
briza mării adoarme
un geniu cu suflet de om
mulţimea vorbelor scăpate uşor
la îndemnul minţii
recunosc diavolul în orice femeie
anul acesta îndrăgostită la Praga
scrie-mi despre iubire
ca un burete în agrafe de ploaie
absoarbe influenţele negative
vântul primeşte bacşiş
floarea de câmp
face impresie indiferenţei
sărutul prin pânze
trezeşte feminin
adoptat de lună un râu îmi vine să curg
prin gări închise de
vise trec munţii în care
zorii ne confundă cu stelele
se freacă la ochi
zâmbetul prinţesei din Est
trimit un tablou de Magritte
Cuvintele frumoase pe care ţi le-am scris,
pulbere în creuzetul absenţei tale.
Vorbele pe care nu le-ai rostit,
cârtiţe în solul minţii mele.
Nu vreau să adorm:
te-aş uita în timpul somnului.
Nu te trezeşti:
nu m-ai uita în nesomn.
Îmi rămân poeziile stupide.
Tu, cu cel aproape.
Comentarii aleatorii