ştiu ce femei se poartă anul ăsta
cu zâmbetul giocondei
în retorica lui refuzul estetic
repetă vorbe alese vulgare într-un profil psihologic
trezesc impulsul masculin
atât de puternic deschide braţele
iubirea de-o vârstă cu mine
coală îţi tremură pe mână zarea
întoarce apele întunecate de peşti
briza mării adoarme
un geniu cu suflet de om
mulţimea vorbelor scăpate uşor
la îndemnul minţii
recunosc diavolul în orice femeie
anul acesta îndrăgostită la Praga
acestui nume mic îi vom da încă unul
şi încă unul şi încă unul
pînă la ultimul
posteritatea îl va descoperi singur, mumificat
într-un colţ de grotă
o stalactită atîrnînd şui din tavanul alfabetului mort
prima vocală-i va fi şi ultima
consoana - sufocată în faşă
de iedera suindă pe minciuna propriei cruci
marele cuvînt va fi bolborosit în neştire
în limba tăcerii
nici că-mi voi mai aminti
de-această seară de iarnă altfel
decât suspendată undeva între un ieri și-un mâine
un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice
peste care-aleargă caii tăi putere
cu tracțiune pe spatele acestei întâmplări
în care tu adormi liniștită
scufundată în zăpadă
Comentarii aleatorii