şi lumea se ridică
lumea se panichează
lumea se îmbulzeşte
lumea se îmbrânceşte
lumea se calcă în picioare
se dezlănţuie se izbeşte om de om
se revarsă puhoaie rupe digurile
se clatină face spume
acoperă străzile înghite vegetaţia oraşul maşinile
pilonii de susţinere podul şi înaintează
vacarmul creşte ciclonic lumea e turbată
cu ochii inflamaţi şi venele inflamate
valul creşte cuprinde şi pe alţii şi pe alţii
antrenează copii antrenează femei antrenează
bătrâni mulţi mulţi şi valul se lăţeşte
mi-ar fi zis acum ”bătrâne”
îți imaginezi, Mihnea, că el ar fi avut ochii mai clari decât ai mei
mai sinceri
uimiți de literele tastaturii ca și de etichetele sticlelor
eu cu șapte ani mai în vârstă
l-aș fi putut trimite după țigări
așa cum mergeam cândva zornăind gologanii în pumni
îți imaginezi că mi-ar fi plăcut să-i explic tot ce a pierdut
de la facerea lumii noi
care a început odată cu absența lui
și-l văd, Mihnea, lângă mine întors
ca un băiat care a ieșit din sală să fumeze o țigară
și care întreabă
deși suntem oameni din tot felul de gânduri
ne facem acrobați
după copiii care nu-și plâng niciodată părinții
din prea multe griji nici nu ne mai pasă cum va arăta casa
pe dinăuntru ochii ni se vor umple de nisip
în gurile căscate
pescărușii vor face salturi mortale
să nu vii la mine de crăciun
nantelli
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă
versurile tale ajung ciuntite reci
izbindu-se ca niște păsări negre
și oarbe
de parbrizul înghețat
al visurilor mele
1.
mâna ta pe mâna mea
pe barele din metrou. momentul în care amețim pentru câteva secunde,
momentul în care
vehicolele se pun în mișcare. și se scurg fiecare înspre o stradă, o casă
ca și cum ar fi tuburi de dren
către locul unde se adună toate amintirile.
se imprimă încet pe o hârtie fină.
Comentarii aleatorii