domnule înger,

dacă ai vrea să îmi intri în casă,

cu toate genele tale de brânduşă, cu căutătura ta luminoasă,

cu ciuturile tale pline cu firimituri, cu bucăţelele de chec roz,

pe care de la mame tu le-ai împrumutat

ori dintr-o măruntă magie a vrăjitorului ce locuieşte în oz,

atunci tu să ştii, îmi vine uneori să despuiesc pernele de pene

brânduşele de gene şi de alte nebănuite fosfene

apa de magia cu checuri roz ori de pâine

şi tot aşa până la mila lui mâine

să ştii,

fără putinţă de tăgadă,

niciodată paharul n-a fost prea plin
în localurile publice se întrec măsurile
cu veninul fostelor iubiri

nevinovat
între noi tremură sărutul ca un miel înainte de tăiere
mi-aş dori să nu-l afecteze ţipătul pescăruşilor
nu ei sunt de vină
nu pot vorbi despre lucrurile deja strânse
de fapt ştii că nu m-a interesat niciodată apele mai adânci
trandafirul plus cele o mie de cuvinte spuse la urechi
şi-au aplecat capurile ca nişte bărbaţi care vor să se disculpe