nu se mai văd tramvaie,
nu se mai văd autobuze, nu se mai văd stâlpii de iluminat,
intersecțiile aglomerate, nu se mai văd benzinăriile
blocurile turn șoselele largi, masinile care spală străzile sau le vopsesc,
mașinile care pun ornamentele de crăciun, mașinile care încarcă și duc gunoaiele,
pisicile moarte și câinii vagabonzi,
copiii care merg în drum spre școală
copiii care se opresc la florării / nu se mai văd ambulanțele,
nu se mai vede nimic.
*
aici / o singură stație de transformare
și relee de supraprotecție
și el care se uită pe fotografiile îngălbenite desprinse din ziarele vechi
în care scrie despre toate întâmplările, bucuriile sau necazurile de atunci.
cînd rațiunea e doar una din formele de supraviețuire.
iar călătorul știe asta. el este un pictor
amestecă toate culorile până obține acea nuanță care îl face sa privească liniștit,
mai departe, dincolo de geamurile masinilor, caselor, dincolo de grilaje.
când mintea sa conține un million de oglinzi. iar
razele se focalizează într-un singur punct .
tot timpul amintirea. apoi uitarea. și în mod permanent / autosalvarea.
Comentarii
mi-a placut mult
yester -
prima strofa am citit-o ascultand waltz for Ruth (Charlie Haden & Pat Metheny), o intamplare fericita pentru ca piesa are un aer similar strofei tale... iar de la "ratiunea e doar una din formele de supravietuire" am savurat pseudodemolarea din primul segment. foarte faina poezie! o lectura care nu te face sa regreti timpul alocat. un poem remarcabil ce condenseaza spre final profunzimi elegante, daca mi se permite :)
ma bucur ca ti-a placut, mai
aquamarine -
ma bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
multumesc sincer pentru semn!
am depistat şi eu
Ottilia Ardeleanu -
nuanţe nostalgice accentuate şi de paralelismul dintre ce "nu mai" şi ce da, mai este. la final intervine oricum uitarea " și în mod permanent / autosalvarea"!
mi-a plăcut mult partea aceasta:
"când mintea sa conține un million de oglinzi.".
multumesc , ottilia!
aquamarine -
multumesc , ottilia!
cînd rațiunea e doar una din formele de supraviețuire
dudu -
teribil imi place. totul. dar, mai ales, a doua unitate. care insa, fara prima, nu ar avea asa o forta. cred ca ar trebui remarcata.
rational vorbind, ma bucura
aquamarine -
rational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!