am avut dreptate, Andreea?:) este un text care îmi demonstrează că nu m-am înșelat când te-am debutat, ai progresat. se vede cu ochiul liber. Iar Virgil nu se înșeală. chestia cu nebunia mea e ca o fusta mini într-un liceu comunist e o comparație faină, reușită și vocabularul e proaspăt...deci ca să nu mai mă repet,felicitări!

Sincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu

Am găsit poemul tău ca fiind unul excelent și care merită....

fii calmă. dai cu biciul... nu asta e atmosfera pe Hermeneia.

Un mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .

Cinstit va spun ca lithera nu are nicio legatura cu asta, eu v-am mentionat ca sa stiti am considerat just sa fac asta, iar eu nu mi-am "tras site" cum se exprima Virgil ca la usa cortului. Insa va rog sa imi ingaduiti sa rad de voi oricat de multi si de aparent uniti ati fi voi. Cand va strangeti laolalta va asemanati cu o turma si imi pare rau ca aa, oi fiind, va indepartati de la text complet si sunteti chiar voi cei care incalcati Regulamentul site-ului. Stiu ca va place sa atacati persoana lui bobadil, iar mie imi place sa va vad cum faceti bulbuci la gura. Eu am folosit un limbaj prea colorat dar m-am referit in principal la text. (Ca il ating pe Paul de cate ori il prind, asta e intre mine si el, nu am cum sa ma abtin si se pare ca nici el) In rest parerea mea ramane ca acesta este un text slab, un fel de manea cu pretentii de literatura. Va salut cu fair-play ceea ce mi-as dori si din partea adunaturii voastre.

Nu halal respectare de regulament Virgile! Tu chiar ai tupeul sa afirmi, dincolo de antipatii (in ceea ma priveste) si de simpatii (in ceea ce ii priveste pe ei) ca acesta este un text de doua penite?? Cu anglo-romana asta expirata si "bite me in the ass one day" pe final (unde te astepti normal sa gasesti ceva ramasite din acel bacon) eu daca eram admin-ul sau cum vrei tu sa-i spui al acestui site stergeam textul de la prima postare. Deci halal murdarie Virgile! Oi fi scris eu la viata mea destule texte cu cuvinte vulgare, dar am pretentia ca acolo era macar o urma de literatura. Aici e un meniu de la KFC manjit cu maioneza de la McDonalds stropit cu ulei de motor General Faliment Motors. Sigur, daca tu de fapt doresti sa transformi Hermeneia intr-un site de luat la mishto literatura romana, acest asa zis poem instelat de doua ori poate sa fie un bun inceput. Si chiar nu mai zic nimic aici, te las cu ideile tale fixe iesind mereu victorioase in fata elementarului bun simt. Andu