mă aşezam la masa cu sertar ros de carii
şi mâzgăleam verdele de april
deseneam curbele cu florarul fiindcă era nevoie de soare
unghiurile drepte cu echerul fiindcă era nevoie de umbră
prindeam forma florilor după ureche
fluturii palpitând dintre corzile mandolinei

fericirea venea la oră exactă ca un poştaş pe bicicletă
simţeam zvâcnetul arcurilor fără amortizare
şi aşteptam să îmi arunce pachetul

bunica înăbuşea cremă de zahăr ars cu vanilie
în prund înfloreau prunii ca o dantelă verzuie cu ochiuri largi
pe pălărie mi se deschideau margarete şi panseluţe
când trenurile fluierau ştiam că joaca s-a terminat

trăgeam de ultimul fir de soare până se înnopta
toate visele erau moi
şi nu-mi păsa când pica luna pe cămaşa mea de noapte cu căpşuni