poezie generală

imaginea utilizatorului celestin

Desăvârşire pierdută

mi-am închis pleoapele
niciun gând n-a mai rămas pe dinafară
de la o zi la alta
doar cerul mai dă semne de viaţă

sufletele din pieţele publice nu se târguiesc într-o singură limbă
în folosul renaşterii
nu toţi caută un loc mai aproape de oameni
nu toţi iubesc sărmanii
într-atât încât să li se ierte totul

prea tare simt gheara
ca într-o zi fără apă

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

nu priviţi copiii în ochi

fiindcă eram copil aveam ochii deasupra
vedeam prea limpede
dincolo de nori
a venit ploaia şi bunica m-a luat de mână
la stupină
am călcat în noroiul lipicios până la glezne
ochii mi-au alunecat în jos când gustam
prima oară miez de fagure
prea dulce

încetişor
sprâncenele mi s-au îngroşat
din păpădie în păpădie şi botez cu botez
steluţele s-au prins în rădăcini
ochii mei nu mai aveau loc pe cer

acum când plouă caut degeaba
umbrela neagră şi mare a bunicii

imaginea utilizatorului raulcoldea

apăsat

noaptea îşi cară electronii
dintr-o parte în alta,
aproape că poţi să auzi.
ţin apăsat şi sângele rămâne cuminte înăuntru.
lama cu triplă protecţie pluteşte în tăcere în chiuvetă.

lumina televizorului se împrăştie prin cameră.
totul e pus pe mute.
la televizor guri sparte cu piatra în direct
jandarmi trişti care plâng stins în dube şi
trimit sms-uri şi mângâie ecranul telefonului când nu îi vede nimeni şi
lumina televizorului proiectează tăceri pixelate
pe tavan.

imaginea utilizatorului aziza ruhy

cu un acvariu în minus

dimineaţa,
o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse
căutările

împânzite căutări de oameni ambulanţi,
la marginea capitalei,
grăbiţi să scuipe soarele din ei
pentru o halucinaţie rece
la pachet cu
prima şi ultima lovitură

nimic nou
câţi n-au mai trăit aşa
şi totuşi e un strat atât de subţire încât fiecare
se zbate între coardele aceleiaşi bălţi

imaginea utilizatorului serban liviu

Ea. Și celelalte ipostaze

ea are nopțile mele de beție
în sânge
ipostazele în care mă frecam de alte femei
să-i obțin mirosul
pentru cîteva ore
sunetele albatroșilor pe care nu i-am regăsit
de atunci
orgasmul ei repetat
repetat
îmi aduce marea sub nas
cuprind spuma cu toate organele de simț
o înghit
și femeia asta a mea e facută pentru tot întunericul
din mine

îngerul păzitor nu a vorbit despre ea
nu a prevestit
a ucis

o dată
de două ori
de trei ori
până când l-am crezut

Pagini

Subscribe to poezie generală