afară plouă mărunt este un sfârşit
în rochie transparentă stau
mă sprijin
alunec
noroi pe tălpi şi miros de melci în păr
sunt fata cu cotoare roase
în esenţă de cafea râncezită de respiraţii
a trecut destul de când nu ți-am mai scris
între timp m-am mutat într-o căsuță mică
cu pereți albi și ferestre deschise mereu
două mâini împreunate căuș în care seara
se așază ca o femeie lăuză
acum doar văzul mai stă de veghe
îţi vorbesc despre și despre
tu zugrăveşti cu degetul văzduhul
ești prea frumoasa pentru o icoană îmi spui
uite sprîncenele! de unde atâta mirare în arcuirea lor
părul neacoperit buzele neînvăţate la tăcere
genunchi dezveliţi ca sîmburii ieşiţi dintr-un fruct
moartea stă întinsă sub frânghie
sunt plasa ta de siguranță
pentru tine voi fi portocalie
pentru tine caldă și moale voi fi
cuvântul pică de sus se topește în fierbințeala ochilor
cu cine vorbești
în sală se aprind o mie de neoane
o mie de glasuri de copii strigă wow
vine o clipă în care secundarul ca o sabie
va încerca să lovească minutarul ca o mască
dacă va reuși atunci ca o arenă
ceasul va mirosi a sânge a transpirație și praf
ştiu ce femei se poartă anul ăsta
cu zâmbetul giocondei
în retorica lui refuzul estetic
repetă vorbe alese vulgare într-un profil psihologic
trezesc impulsul masculin
atât de puternic deschide braţele
iubirea de-o vârstă cu mine
coală îţi tremură pe mână zarea
întoarce apele întunecate de peşti
briza mării adoarme
un geniu cu suflet de om
mulţimea vorbelor scăpate uşor
la îndemnul minţii
recunosc diavolul în orice femeie
anul acesta îndrăgostită la Praga
Comentarii aleatorii