când devii trist rămâi singur în pragul casei tale
ca un copac ce nu cunoaşte libertatea mersului
te slujeşti de cuvinte ca de o plasă de prins muşte
atâtea lovituri de ciocan în piatra filozofală
şi nimic nu explică moartea
Toată apa din trup
mi se adunase sub inimă,
călcâiele erau o idee de gumă,
spuneam în gând tabla înmulţirii cu şase –
ceva concret,
puţin control.
Te-ai întors brusc după umărul stâng,
am mai apucat să-ţi văd dunga ochilor,
ochii cu albastru spart şi roşu ud,
ochii aidoma sfârşitului,
ţi-am mai atins, ca-ntr-un accident, firul mâinii,
am încercat să-ţi mai spun ceva.
Călcai grăbit şi subţire
în mine;
în fiecare odaie întorceai tablourile
cu faţa la perete.
După ce dumnezeu s-a lăsat pe mâna unui copil
iar copilul - pe mâna unei traume
trauma - pe mâna unui traumatolog
traumatologul - pe mâna unui taumaturg
taumaturgul - pe mâna unei mâini de metal
mâna de metal - pe mâna unei mâini de ghips
după ce edecarul lui Ilizarov
și-a dat mâna cu burlacul de pe Prut
iar fragmentele s-au sudat între ele
constituindu-se într-un singur os
abia din acel moment umbra ta
a început să prindă carne
și să crească din umbră -
Comentarii aleatorii