poezie generală

imaginea utilizatorului kalipeto

cum să ratezi așa moarte frumoasă

moartea stă întinsă sub frânghie
sunt plasa ta de siguranță
pentru tine voi fi portocalie
pentru tine caldă și moale voi fi

cuvântul pică de sus se topește în fierbințeala ochilor
cu cine vorbești
în sală se aprind o mie de neoane
o mie de glasuri de copii strigă wow

vine o clipă în care secundarul ca o sabie
va încerca să lovească minutarul ca o mască
dacă va reuși atunci ca o arenă
ceasul va mirosi a sânge a transpirație și praf

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

nu face pasul greşit tocmai în miez

mă uit ca după un lucru pe înţelesul tuturor
negura lumii se cocoaţă pe ziuă pe cetini
pe umerii mei nedezmorţiţi fără să mă bazez
pe vreo egalitate cu gerul întocmit în grabă
pe coala sfârşitului de an mă simt la limita
superioară a singurătăţii căreia nu-i disting
ochii sunt în disjuncţie cu ceaţa îmi ridică
igluuri împrejur nu recunosc niciunul pentru
inima mea vulpea dă târcoale chiar pe locul
în care s-ar putea face dragoste la vârf
iluziile sunt colorate viu cineva spaţial întreabă

imaginea utilizatorului ioana catalina rosculet

poem de alungat singurătatea

Elian
îmi e dor de tine
aş vrea să-ţi simt obrazul pe pântec
şi să-mi spui
iată clipa mea de odihnă şi nu de păcat
mi s-a făcut urât acolo sus în perete
cu degetul arătător peste buze

adesea mi te închipui
înspre ţara soarelui răsare
înalt frumos singur şi trist domnul meu
vii către mine
în urma ta doar drumul mătăsii
eu ană zidită-n tafta

imaginea utilizatorului dan petrut camui

ziua în care umbrele se cred trupuri

va tăcea așteptând soarele
uite
dacă tu mergi în dreapta eu voi lua partea stângă
dacă tu dormi bine pe stânga eu voi întinde
mâna dreaptă
apei care întotdeuna desparte

așa am făcut ultimei zile
o căprioară îndepărtată de lei pentru cină
una dintre ființele albe mi-a zis
taie și mănâncă din fum
nu puteam să mișc picioarele
aripile zăceau risipite
eram singur
aveam timp să schimb ordinea în care
mureau ploile în cutii de zestre

imaginea utilizatorului Bott

Matrice în alb și negru

Stau pe trepte,
în coridor,
cu ţigările
şi cafeaua
alături,
cu genunchii
în dreptul
pieptului,
lipiţi unul
de altul,
ca nişte
apărători.
Stau şi
(mă) scriu.
Din timp
în timp,
închid
ochii
şi îmi masez
pleoapele,
imaginându-mi
tot felul de
situaţii extreme
şi-atunci,
globii
oculari
încep
să scârţâie
ca o poartă
ce se deschide
în nicăieri.
Stau
în curent,
cu geamul
şi uşa deschise,

Pagini

Subscribe to poezie generală