aş suporta mai uşor dimineaţa
crezând că eşti diferită faţă de ploaia care-mi arată în ce direcție merg

tresar la fiecare picătură
când îți ceri drepturile
de ce nu zâmbești
eu umblu ca să-ţi aud numele

de data asta sărutul pe care mi l-ai aruncat
l-am aşezat pe dosul palmei
deși gustul mi-era cunoscut
amândoi eram în cădere de pe sufletul tău

acum să-mi spui cât de frumos vei lua bărbatul de jos
şi-l vei apropia de obraji
în viaţa ta nu mai e nimeni să te audă
mai lasă-mă
să-ţi aducă aminte că sunt tot ce ai nevoie
dacă nu dă-mi drumul pe aleea din parc
la colț stă soarta gata să mă ia în brațe
sau poate-i doar o senzație de singurătate