sunt contagioasă
uite ai putea lua
toate cuvintele care dor de la mine
cele care le am în inimă
cele pe care le port în pântec
și cele pe care nu ți le-am spus niciodată

ia-mi toate cuvintele și stai așa nemișcat
să mă privești ca pe un ceas nou
programat după căderea umbrelor tale
nu mai fi îngândurat
de această prăbușire de ape

ia și ultima frică de la mine
întreabă-mă de mai multe ori
până îți voi spune tot numele
să poți continua sfârșitul

fără să ai curajul să plângi
o să-ți faci loc în mine
să ne ajungă boala aceasta
ca o licoare
din care să bem pe rând
să nu mai auzim
să nu mai vedem
să nu mai simțim
cum ne tremură mâinile