„saule, saule, pentru ce mă prigonești?”
- sunt eu, Ștefan Doru Dăncuș, Doamne
pentru ce îmi iei inima și iubirea
eu de-acum am să urăsc.
cât de drag îți pot fi
dacă mi-ai dat copii
avuții avocați pușcării
nu sunt pavel Doamne
cum de-ai uitat că-s Doru Dăncuș
iubesc și-mi bate inima încă, Doamne
sărmanul Saul nici acum nu știe
cum să te iubesc Doamne
în clipa cu nervii de fier?
Poezie:
Comentarii
lucian -
o simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.