poezie generală

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

fado

dintr-o rotaţie ne aruncă pe gheaţă
timpul de mână
alunecăm unul spre celălalt din două capete nelegate

şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi
timpul fracţie răsturnată nu poate fi împărţit
la nimic

nu este decât o inecuaţie în care
fericirea este mai mică decât noi doi

spaţiu nepopulat
sentimentele formează o mulţime vidă
adam şi eva nu vor putea vreodată
să muşte

imaginea utilizatorului nicodem

alt crez

scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber

ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie

cineva îmi întinde un covor pentru yoga

imaginea utilizatorului celestin

Îndată ce lumea s-a întors câtre cer

singurătatea n-a fost pedespsită
piatra o priveşte în ochi
cum se înstrăinează de lume

şarpele iese din măr
ca un suflet târât
pustiul din praful de oase
pândeşte

liniştea n-a pus păcatul la inimă
doar lucrurile făcute greşit de la facerea lumii încoace
privesc în jos
moartea ca o femeie de pescar îşi aruncă năvoadele

bărbatul cu toate cele luate în stăpânirea lui
ispăşeşte
iubirea
după prima despărţire
a rămas deschisă umbrelor

imaginea utilizatorului elena katamira

cu degetul pe trăgaci

Nopțile, înainte să adorm,
(somnul se declanșează mai greu în creierul meu/cineva întârzie să apese pe trăgaci/ cred că n-am folosit niciodată cuvântul acesta într-o poezie, sună așa de ciudat - trăgaci, trăgaci, trăgaci)
construiesc texte din tot felul de obsesii de peste zi, de dinainte de zi, de dinainte de viață, poate exagerez acum,
în zori le uit, rămân frânturi dar în lumina dimineții se destramă, așa cum un cerc de fum de țigară sau cum oamenii de zăpada la soare sau cum castelul de nisip al copilului, în valuri

imaginea utilizatorului aquamarine

museum / hd

îmi imaginez o explozie tăcută și calmă. când ne prinde în gheare
și nu se aude nici un sunet. pentru că suntem
aici cu toate instrumentele de tăiere

și bucăți mari de carne separată mecanic
se întind pe această vastă câmpie. prin mijloc trece
un drum îngust/ în stânga lui e un oraș mare
în dreapta lui sunt canioane cu maluri roșii abrupte

Pagini

Subscribe to poezie generală