îmi imaginez o explozie tăcută și calmă. când ne prinde în gheare
și nu se aude nici un sunet. pentru că suntem
aici cu toate instrumentele de tăiere
și bucăți mari de carne separată mecanic
se întind pe această vastă câmpie. prin mijloc trece
un drum îngust/ în stânga lui e un oraș mare
în dreapta lui sunt canioane cu maluri roșii abrupte
în colțul ei lumina toarce umbră
fuiorul legănat de briza serii
cade pe podea
o filă răzlețită dintr-o carte
mă privește
mută
visul se-mbracă în crepuscul
se desface gîndul
cuvinte risipite
peste palma mea
și din cuvinte se înalță ramuri
și rădăcini coboară
nevăzut
flori cu tăiș de gheață
foc din sloiuri
cînd amintiri învie din ecouri
și taie maluri valul
nemblînzit al mării
o lavă răscolită
în tumult
Ai dracului ţânţarii, bâzâiau prin negură
era umed şi sufeream de lingoare
mă lipeam de ei ca să îmi sugă vlaga
la orizont o trompă de metal umple aerul conservelor
era război, căutam ţigări în buzunarele morţilor
el săpa morminte şi scuipa veninul puştilor în palme
aveam o ură necontrolabilă pe vecini, puneau patefonul german la full
nevastă-sa nu-şi îmbrăca blana de sconc
în aer se decupează copacul
atunci când dumnezeu rosteşte cuvântul copac
pasăre pentru pasăre
inimă pentru inimă
şi aşa mai departe
tu eşti decupată
în aerul care mi-a fost dat mie întru respiraţie
de-asta atunci când simt că mă sufoc
şi strig doamne ai milă de mine
el mi te aduce mai aproape
Comentarii aleatorii