tăcerea de după-amiază
mirosea a budincă de prune făcută de-o fată de treabă
timpul unde tocmai intrasem ca într-o iubire cu flori
s-a ridicat în picioare
era cu mult deasupra păsărilor
şi mai aproape de soare
decât de inimă în care se moare de atac de panică
mulţumit ca după fiecare sărut
nu căutam cuvinte dintre cele mai dulci
aveam nevoie să scriu despre dragoste dintr-un loc fix
fără să-mi tremure mâna
din atâtea motive
continui să cred ca niciunul din cei care iubesc nu mor cu feţele în jos
părinții se uită la un film în camera cealaltă
încă mi-e bine așa
cu liniștea aceea dinainte de ninsoare
când primul fulg cade pe nasul iubitei și tu
o săruți ocrotitor
apoi ninsoarea crește îți intră în ochi pe gene
se topesc fulgii mici fulgii mari
încă mi-e bine așa
să îi ascult râzând și tușind în camera cealaltă
ca atunci când bei o bere cu prietenii și unul
spune un banc tare de te îneci hohotind
iar până ajungi acasă totul dispare toate grijile
și te duce un prieten care mai poate conduce
la noi în oraş toate femeile sunt preocupate să slăbească
îşi împrumută reţete schimbă dietele din trei în trei
luni aleargă pe malul mării cu pantofi uşori de la aceeaşi firmă
se îmbracă la fel au fix acelaşi aer mătăsos matinal fandosit
fac în mers cu mâna celor care îşi închipuie că sunt într-un maraton
iar pe străzi se depune o tăcere fină o pudră de gânduri care nu vor să se dea
în vileag aerul comunitar se îndeseşte cu ele se sufocă oamenii abia mai
ocolesc orice formă de femeie înfiptă ca steagul în poarta primarului
Comentarii aleatorii