chipeşa asta din fotografie e mama
tocmai ea se şterge pe şorţ de gustul pâinii
ascultăm focul din vatră umbrele noastre
se năpustesc pe ziduri ieşite din poveşti
capete de zmei au închis toate zânele
noi pornim în frunte cu mama să le salvăm
prin mărăcinişuri pe câmp prin pădure pe oriunde
putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj
mi-ar fi zis acum ”bătrâne”
îți imaginezi, Mihnea, că el ar fi avut ochii mai clari decât ai mei
mai sinceri
uimiți de literele tastaturii ca și de etichetele sticlelor
eu cu șapte ani mai în vârstă
l-aș fi putut trimite după țigări
așa cum mergeam cândva zornăind gologanii în pumni
îți imaginezi că mi-ar fi plăcut să-i explic tot ce a pierdut
de la facerea lumii noi
care a început odată cu absența lui
și-l văd, Mihnea, lângă mine întors
ca un băiat care a ieșit din sală să fumeze o țigară
și care întreabă
Comentarii aleatorii