O învălmăşeală de…
Fără umbră de iubire,
Aşchii ale oaselor de pui
Care îţi intră în inimă, în stomac, în minte
Îţi acoperă urechile cu întuneric.
Un ego mai crescut decât aluatul bunicii
Tractat cu sfori în praf,
Praf fără stele, fără lună,
Praf de puşcă,
Pe care l-ai putea arunca în apă
Învăţându-l să înoate.
O sfâşiere de carne vie,
Cu unghii încleştate dureros,
O agresivitate cu arhitectură plăcută,
Un descântec cu smoală şi beţe de chibrit,
O urmă de viermi pentru momeală,
e simplu să mă omori frate necunoscut
chip cioplit de samaritean
fă-ţi un pustiu de bine sunt o pată de culoare nehotărâtă
indigo cu tendinţă spre violet
închide dintr-o dată cartea pe care o citeşti şi voi deveni fluture
cu aripile răstignite pe două pagini
mi-e iarăși dor de geamul spart cu piatra
de puiul de zarzăr așteptând zorii la fereastră
normal și de kuki
lecțiile ei îmi parfumează încă
cerul gurii
mi-e dor de florentin
nimeni după el
nu m-a mai înșelat atât de convingător
nici azi nu știu cum i-am dat bicicleta
pe unsprezece bile de sticlă colorată
de sârma ghimpată vopsită cu sângele meu mi-e dor
de corigența la fizică și de
tricoul ud al danei uscându-se încet
între noi
Nopțile, înainte să adorm,
(somnul se declanșează mai greu în creierul meu/cineva întârzie să apese pe trăgaci/ cred că n-am folosit niciodată cuvântul acesta într-o poezie, sună așa de ciudat - trăgaci, trăgaci, trăgaci)
construiesc texte din tot felul de obsesii de peste zi, de dinainte de zi, de dinainte de viață, poate exagerez acum,
în zori le uit, rămân frânturi dar în lumina dimineții se destramă, așa cum un cerc de fum de țigară sau cum oamenii de zăpada la soare sau cum castelul de nisip al copilului, în valuri
Comentarii aleatorii