cum plouă sunt singur
de frică nu recunosc păsările prin față
zboară cu sentimentul de om
moartea în concubinaj cu o cifră
noaptea îngerul pietrei
digital
îmi arată ce haos face lumea din
minunile pretinse de
icoane clonate
fac să dispară lumina
printre vaporii de coduri
aruncă-i omului un os dintr-o carte și
va trece prin toate fusele orare
destinul cu mâna pe armă
deși suntem oameni din tot felul de gânduri
ne facem acrobați
după copiii care nu-și plâng niciodată părinții
din prea multe griji nici nu ne mai pasă cum va arăta casa
pe dinăuntru ochii ni se vor umple de nisip
în gurile căscate
pescărușii vor face salturi mortale
ai bătut în pieptul meu
şi nu ţi-am deschis
ţi-ai apropiat urechea stetoscopic
înăuntru viaţa se ducea
cum se ducea
învins în războiul remuşcărilor
măcinat şi incert te-ai întors
pentru oblojirea rănilor
dar eu eram pe metereze de suflet
îmi apăram sentimentele
înşelate
mai ştii ultima oară
ai dat foc
şi ai fugit
în cenuşa în care te lamentezi
sunt visurile mele
actualizate
în muzeul holocaustului din biserica evanghelică
temporar cu intrare liberă de vacanţă
o fetiţă urcă la etaj printre orgile nefolosite
citeşte timpul ca pe un cod de bare al istoriei
între numele şi anii scoşi la lumină
(doar vântul mătură terasa celui mai înalt spital din oraş
la sfârşit de săptămână
nimeni nu mai păzeşte masa cofetăriei cu steguleţele altor ţări
din cupele de îngheţată ce se vor topi în absenţa copiilor)
Comentarii aleatorii