numai unul din câţiva trecători priveşte cinstit
coborând ochii
spre-un câine pe jumătate năruit
timpul nu-l sperie
nici măcar cerul
care după o nefericire
n-a mai avut destul soare
lătratul la fel de sec se întoarce
împotriva inimii
aşteptările lungite într-un singur sens
n-au nimic de câştigat
asta în caz de nu aş fi în stare să le spun
mai repede
vă rog
când se trezește
secundele abia apucă să-mi coasă cu catgut
uimirea de a fi prezent lângă fericire
se apleacă timid
sărută neîncrederea în mine
zace puștiul de ieri
pustiul de mâine doarme încă pe laurii unui azi sălbatic
doar ea
din gând în gând
mijește spre mine cuvinte
Sunt zile când mă ascund
în propria piele
ca un lunetist de elită
neauzit
nevăzut de nimeni
ţintesc filele unui calendar
agăţat pe un petic de piele
părtaş
sângele
nu-mi simte întunericul
doar focul
care arde în vene
bătaie cu bătaie
era o noapte banală mă gândeam la diferenţa dintre spirit şi materie
la norii interstelari la faptul că apa nu se poate fără foc
sau focul fără apă
la structura cristalină a rocilor şi interstiţiile din rinichi
durerea îmi aluneca pe şira spinării mă gândeam că e un noroc
să fiu o scânteie pe coridorul măturat de vânt
într-o lume de-a dreptul frumoasă unde vine primăvara
cu gustul ei acrişor de livadă de corcoduşi
am o rană perfect rotundă în palma stângă cât să încapă soarele în ea
şi dacă strâng pumnul plouă
daca ştiam de umbra ce se adună
dintre picăturile de ceară
limpezit
la fel cum clipoceşte aripa unui înger
când
doar foarte puţin obosit
se ridică de pe mânuţa unui copil cu scalpul golaş acoperit cu o caciuliţă cu reni,
daca ştiam de umbra asta absurd de frumoasă
ca degetele tale lemnoase mamă dragă mama mea
atunci nu plecam de lângă fruntea lui rece
pe care abia începuse să cadă zăpada, să se împiedice
ca intr-un puzzle absurd,
of da
Comentarii aleatorii