poezie generală

imaginea utilizatorului Sancho Panza

adevăr de o noapte

...

știi ce ești tu? ești un violoncel
iar eu
cea condamnată să-l ascult
singură-n noapte
dacă ai putea să mă privești n-ai vedea o femeie ci umbra
femeii tăcute cu fruntea lăsată pe braț
violoncelul ar vorbi de lungi călătorii de soare arzător și de ninsori
de războaie în care numai timpul câștigă
sau întâmplarea sora lui vitregă
de dragul tău umbra s-ar lumina și s-ar preface-n crin
înflorit în tranșee
deși e mult de când nu mai crede în crini și cu atât mai mult
nu crede-n întâmplări

imaginea utilizatorului dan petrut camui

mai bine moare un om

până la urmă bea și femeia
sângele strigă din pământ
n-ați luat destul
partea dulce abia acum scoate degetul

scrie

cine salvează lumina
dacă ghicesc îmi recunosc nemurirea
mă-ndrept spre scară cu gândul că
mai prețios decât dreptul primei iubiri
târgul rămâne valabil

sunt vibrații despre care nu simt
că aparțin unei conștiințe
scot negativul
rulează treptele și nu e loc pentru diavol

imaginea utilizatorului nicodem

polemică

dintr-o eroare de navigaţie iarna s-a
prăbuşit în sahara, nu înainte să-mi facă
viaţa amară.
ultima recolecţie e că
la aeroport mă pupase pe obraji şi pe gură.
camera plină cu ceaiuri, pilule, scrisori, fiole, cărţi, ore pierdute
mă acuză,
mă atacă ad hominem -
nu numai că i-ai administrat injecţia letală,
îmi spune,
dar i-ai dat-o cu linguriţa de aur.
cenuşa, mirosul închis, toaca, momâile risipite prin vii, lupii, fumul
plâng după iarnă.
primăvara şi soarele, ca doi gemeni nenăscuţi încă,

imaginea utilizatorului Marquise de Sade

Le temps d’apprendre à vivre

*

strada mă loveşte cu oameni

încrâncenaţii se aşază umăr la umăr
la semafor
aceleaşi versuri care-mi dau drumul
aerului din plămâni
mon bel amour mon cher amour ma déchirure

amintirea deşiră oase lungi albe
pe o farfurie mult prea îngustă
o grămăjoară de nisip strălucind
în soarele uitat pe faleză
un castel înghiţit de alge

**

Pagini

Subscribe to poezie generală