poezie generală

imaginea utilizatorului Ani

rafale 1

iz de tanka

cântec al necurprinsului dor-
atins de singurătate
farul
ploaie de lumini dezlănțuie
în colţuri tainice de odăi

preludiu
pentru o după-amiază
de august
pândarii au fost tocmiți
un alt refren pentru cine va trece

ștergând
privirile sfredelitoare
sufletul
cutreieră lăcașuri nesigure-
ochiul din palmă a rămas

sfioase sunete
de baladă-
a plecat fără să guste din struguri
agățat de un cocostârc
va reveni la primăvară

imaginea utilizatorului celestin

Lupoaica

când n-am mai vrut să fiu om
timpul mi-era foarte rece

de atâta sufocare
nici vrabia n-a mai ciugulit
din locul unde am îngropat gânduri

tocmai când le-am dat de mâncare lupilor
mi s-a făcut dor de-un copac
nenorocirea nu a mai venit cu el în brațe
m-a îmbrățișat așa cum o face cu toți morții

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

îşi spunea singură şi cam atât

pe margine se făcea seară dintr-un fum ieşit aiurea pe cer
mâinile ei se încrucişau obişnuit
inima ei n-avea chef de joacă

la o distanţă nedefinită era el
într-o blană de culoarea toamnei
în care două boabe de strugure făcuseră ochi
deloc timid după cum se fixase în singurătatea de-a doua

mai erau şi umbrele
cu nişte cozi de şoarece alergau pe ziduri
luna ieşită dintr-o lanternă spartă în două

şi o linişte chitită

continua să-şi zică în felul acela
desperecheat

imaginea utilizatorului celestin

Experimet din vorbe şi fapte

orele zornăie
dintr-o parte în alta a gândurilor
timpul
mi-arătă urmele

cătușele ca niște semne de viață legată
abia şi-au deschis ochii

prin fereastra deschisă mă văd liber
bătăile inimii scad
povestea neterminată tremură
de câteva foi şi-a şters lacrima

n-am de unde să ştiu încotro voi merge
te-aş lua prin aceste trăiri scrise în toate sensurile
mulţumindu-mi

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

cred că o cunoaşteţi foarte bine

şi totuşi cineva mai caută femeia
calitativ
şi totuşi ea trăieşte sclavagismul
modern
are spaţiul ei cu oameni virtuali
cuvinte
şi suflet naţional

concurează cu principiile iese mereu
pe primul loc
iubirea
acest sentiment ameninţat că
ţine cu poeţii

şi ştie să poarte
demnitatea
ca pe o fustă
mulată pe picior

Pagini

Subscribe to poezie generală