poezie generală

imaginea utilizatorului sebi

martie a murit

nu știu exact când s-a întâmplat
pur și simplu stăm și privim prin celofan
păsări de pe vremea noastră
abia acum le curge de pe aripi smoala
îmi vine să râd desenăm muți semne
uite zborul ăsta vechi prinde-i sufletul
desenează-mi-l în palmă
uite aerul începe să se coloreze
ca un cer pe care l-am privit într-o vacanță mare
de pe acoperișul blocului
sus în lumea antenelor sutien care împungeau sfidător aerul patriei
apăruse dintr-o dată dintre sârme
clar viu câteva secunde de reclamă color

imaginea utilizatorului dan petrut camui

înger

vreau să ating o
femeie chiar şi când [încă] doarme
mirosul ştie să folosească
intenţiile absorbite de haine mă trădează
ploile
pe umeraşe fără trecut

caut poveşti despre
aripi nu am voie să cer Dumnezeu
face un semn după
sufletul ei agaţă fluturi de lumini
nopţii toarnă apă dulce trupul
lăsat pe nisip

sângele uită
privirea devine fiinţă
aburul scos de la fiecare
scufundăm geamanduri viselor

în mijlocul unui val
trimit femeii
o barcă

imaginea utilizatorului kalipeto

de pe umărul tău plec acasă

îmi desfaci aripile încet
zbor sau tăiere întreb zâmbind
gesturile tale devin imagini dintr-un film pe care
ar trebuit să îl vizionăm cândva împreună
singurătatea e o pasăre fără cer
lacrimile nu pot șterge nimic
lacrimile nu pot șterge nimic
acesta e țipătul care desparte inima de restul universului
rugăciunea de palmele neputincioase

cine ești tu și de ce rămân toate în urmă

imaginea utilizatorului kalipeto

din jurnalul unui iepure alb

am cunoscut un iepure alb
vorbea despre lup
ca despre un dat necesar
iepurii spunea el sunt minuni mici
din carne dulce
într-o zi lupii s-au plâns de foame îndelungată
poftiți cita el din istoria iepurească
acum sunt alb-că-mai-alb-nu-se-poate
ieșiți la vânătoare noaptea
nu mă bucur când îi văd
a scris el cândva despre lupi
toată lumea știe că nu suntem eroi
dar cine știe cât de curat râdem
atunci când liniștea se transformă brusc
în cucu-bau
și ne gâdilă pe la subțiori blănița

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Paturi Suprapuse

Ianuarie 2010

Ai dracului ţânţarii, bâzâiau prin negură
era umed şi sufeream de lingoare
mă lipeam de ei ca să îmi sugă vlaga
la orizont o trompă de metal umple aerul conservelor
era război, căutam ţigări în buzunarele morţilor
el săpa morminte şi scuipa veninul puştilor în palme
aveam o ură necontrolabilă pe vecini, puneau patefonul german la full
nevastă-sa nu-şi îmbrăca blana de sconc

Pagini

Subscribe to poezie generală