femeie muzicală sunt
îmi dansează nebunii pe oasele dezvelite în iarnă
stau ascunsă în colţul lumii şi privesc liniştită
cum oamenii cad
şi explodează
unii orbitor
alţii abia sesizabil
şi nu mişcă nimic în mine
toate stau neclintite
ca icoanele bătute bine în cuie, ca privirile insistente
ale unui bărbat pe trupul unei femei încâlcite
aș încerca asta
scosul crucilor din piept
ar fi dureros la început
dar aș pune în locul lor
arbori verzi , uriași, cu păsări cântătoare
morții mei s-ar bucura pe înfundate
și Dumnezeu nu ar mai lacrima într-atât
singurul lucru care mă îngrijorează însă
este cine se va încumeta să scoată mai intai crucile
din pieptul copacilor și al păsărilor
și ce ar pune în loc
mai cobor un etaj
îi pot cuprinde pe toți dintr-o privire
zâmbete pahare strălucitoare mâncare bună
îmbrățișări muzică de petrecere
e dimineață mă trezesc strigând
o dimineață strașnică
așa cum universul ăsta nu a mai avut niciodată
frații mei dragi
frumoșii mei
s-au oprit
privirea lor obosită cere iertare
vecine de ce
știi că nu facem asta în fiecare zi
trăim zile triste și lungi
femeile noastre au părul alb și spatele adus
copiii noștri au crescut până dincolo
unde au și rămas
Comentarii aleatorii