ai bătut în pieptul meu
şi nu ţi-am deschis
ţi-ai apropiat urechea stetoscopic
înăuntru viaţa se ducea
cum se ducea
învins în războiul remuşcărilor
măcinat şi incert te-ai întors
pentru oblojirea rănilor
dar eu eram pe metereze de suflet
îmi apăram sentimentele
înşelate
mai ştii ultima oară
ai dat foc
şi ai fugit
în cenuşa în care te lamentezi
sunt visurile mele
actualizate
nevăzută arătare neagră
trăieşte în trupul meu
îşi face nevoile
mulţumită
într-un suflet comod
zi după zi mai intens
mai periculos îşi exersează un fel de
limbaj numai al ei
fără a putea fi imitat
aerul
o greutate pe care sisif de-aş fi
abia o mai suport
lumina nu-mi e nici ea mai uşoară
de când mă ştiu îmi plouă
pe ziduri
ca-ntr-un oraş de poet
cu tristeţea asistată de cititorii lui
niciodată nu-şi schimbă
culoarea apăsătoare
plouă
timpul abia trece
peste o frunză de brusture ca un melc
în groapa de gunoi un câine își scutură blana
picăturile nu știu nimic despre moarte
cad cu fețele în jos
pe drumuri
doar pietrele își bat piepturile cu pumnii
în liniște
dependentă de zbor
o pasăre prinsă între aripi privește cerul
din scorbura unui copac
de fapt îmi ascund cuvintele
așa cum ascundeau bunicii cartofii
și fetele
de teama rușilor
îmi ascund cuvintele de scîr
uneori măcar o literă icnită
scuip
de fapt azi am descoperit
de ce este dumnezeu invizibil
de silă
zgomot
de multe ori de jenă
dar mai ales de silă
și milă
de fapt nu mai este aer
doar rece mîna lui virgil îmi atinge fruntea Nel mezzo del cammin di nostra vita
Comentarii aleatorii