şoarecele de casă chiţăie sub dulapul greu
cad fărâme
din luleaua neagră a bunicului
îngheţata cu frişcă s-a uscat în compotieră
ceasul a rămas în urmă câteva nopţi polare
Deseori mă năpustesc pe străzi
studiez toate clădirile
şi le pun la locul lor,
construiesc o nouă ordine
după alte criterii de adevăr.
Sunt un îndrăgostit
care se autodepăşeşte şi scrie
aşa, ca un culegător de date şi fapte reale
le dă drumul să se expună
cum face un istoric scrupulos
ce desfăşoară evenimentele în curgere
ca şi zilele vieţii sale.
Atunci când ceri prin rugi la cer mereu să-ți dea
suprema fericire pentru draga ta
ca viața ei să-i fie zilnic sărbătoare
să strălucească pe a lumilor cărare
atunci când vezi în jurul tău aprinse flori
ce-ți umplu sufletul cu tainice fiori
și te gândești cu drag in fiecare clipă
la chipul drag și scump pe-a timpului aripă
cobor în fața blocului așez garda romană
în jurul toboganului spart
vorbele aspre ale soldaților scot la fereastră vecinii
ne mințim ca la meteo urlă un radio
soarele trage cu praștia-n nori
la capătul de sus al toboganului stă Omul
arătătorul lui pilat l-am înfipt într-un leagăn de plastic
mamaia lui cântă printre sughițuri hinta-pălinta
și îi mai dă câte-un avânt
pe balansoar două chipuri de piatră
buzele lor mimează un sărut murdar
cine-s ăia mă întreabă polițaiul de la trei
mă ridic pe vârfuri dincolo de maidanez
muntele de aur se face mic
maidanezu’ scapă
aleargă prin bibliotecă în urma lui cărțile
se deschid automat la pagina treiștrei
Comentarii aleatorii