Oraș incendiat (varianta) Pe ziduri se scurge lumină cleioasă Și aerul moare astmatic, arzând Nici apa nu vede, tunelul de-angoasă Transpiră speranță închisă-ntr-un gând. Un colț ars de viață, tarabă pe-o cârpă Cu petice, ace și ațe pierdute Un drum rătăcit ți-l coase de talpă Cizmar-ambulant ce dispare-n volute. Piciorul îmi intră-n asfalt rădăcină Mă chinui să-mping timpul către un mâine Pe pargul încins o pisică-ncet toarce Lăsându-mi doar răni, supurând de lumină. O casă ascunde o umbră firavă Și zidul se-nfige-n pământul dospit Smochinu-ncruzit, asfaltul răstoarnă Uitând de blestemul ce l-a desfrunzit. Telal care-mi cumperi dureri și păcate Străbați tot orașul, cărându-mă-n spate La umbra de parc, ostenit tu privești Iei verdele lavă și îl îmblânzești. Din cer se revarsă și curge lumină. E miere, căldură, verbină și ură, Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde, Căldură și ură se scurge. Pătrunde.