prietenul meu parfumierul
deranjat sentimental
îmi povestește adesea despre corabia piraților
unde își petrece noaptea
hărțuind femeile rătăcite
ale lagunei
prea încrezătoare în neputința
din carnea bărbaților mării
închide ochii desenează cu degete lungi
o sicilie plutitoare în aerul îmbibat
cu vetiver și amber gris
îmi spune cu accentul lui nordic
acolo femeia se teme
așa cum a fost întotdeauna
are pielea arămie iubită de soare
iar trupul stăpînit de bărbat
dar sufletul
e un mister amigo
vrednic de o pivniță întreagă
în bassano del grappa
îți promit
vom merge într-o zi acolo