poezie generală

imaginea utilizatorului Trinity

diligo est

cu cât mă pedepsești mai mult am să râd
dă-mi Doamne durere
că fericirea de a fi cu el atârnă
ca făina în balanță

este paradox
aș vrea să-ți fac un copil
deștept ca tine
cu părul negru și ochi de dormitor

sunt elementul nou din tabela lui Mendeleev
ars la flacără în eprubetă?
instrumentul ieșit din autoclav
așteptând chirurgul?
cine scrie cu mâna mea?

aici s-a făcut iubire totală
ai chibritul aprins înăuntru
eu doar îl țin

imaginea utilizatorului poema

șase-șapte

ce sa mă fac cu tine
daca tot creşti către mine
când lumina se iţeşte
din cochilia plina cu cruciuliţe a unei elfe
da
îţi dă voie să mă prinzi de mână acum
să întrebăm totuşi spiriduşii?
să-i întrebăm!
dacă aruncă în noi cu lămâi sigur ne aşteaptă o cruce de drumuri

ce sa mă fac cu tine
să mă fac oare ambră şi să te păstrez pentru încă 1000 de ani
să mă ţin oacheşă aşa cum sunt lângă ochii tăi plini de fosfene sclipicioase
lângă mâinile tale din care culegeam zmeură rară

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

pinacotecă de vară

azi sunt mândră de cuşca în care m-au închis
e înaltă şi prinsă de cârligul lunii în caz că vreau să zbor
am toată libertatea
gândurile celorlalţi sâsâie în jurul meu ca un cârd de gâşte
furioase că nu mă pot atinge
ţin post de cuvinte rar înghit vreo vorbă emancipată
ca pe-o găluşcă fierbinte
peticul de praf de sub tălpi e mereu altul
slavă ţie viaţă
calc apăsat ca un stetoscop prezic furtuna din rănile pământului
sunt fata în albastru a lui mişu popp poţi citi pe chipul meu calm fericirea

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

ie de zi lucrătoare

cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit de pământ ca o lubeniţă coaptă

departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche

de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

i never promised you a rose garden

nu pot uita vremea când rotunjeam literele
cu cerneală pelican
de parcă striveam bobiţe parfumate de mură
sălbatică
şi în privirea bărbatului întâmplător
era mereu acelaşi tablou toulouse-lautrec
cu rochia mea albastru spălăcit
ca un nor pe fotoliul de culoarea petalei de trandafir
rămas îngheţat putred în noiembrie
cu pălăria lui cadrilată aruncată
peste pardesiul meu din întâmplare
mă întrebam prea mult
de ce ţinea el tot soarele în dinţi când râdea
scriam mai departe

Pagini

Subscribe to poezie generală