eu credeam că dragostea e o pasăre multicoloră
ei mi-au spus nu dragostea e o poartă închisă
cum ei erau mai mulți i-am crezut
da’ nu i-am crezut pe de-a-ntregul
și bine am făcut fiindcă iată-mă într-o zi plecat după dragoste
și nu e nicio poartă aici e doar un leagăn noi ne oprim în dreptul lui și plângem
așa cum ne-au învățat mamele noastre când eram mici
până când de nu se știe unde coboară Îngerul și ne apucă frumos de subțiori
prin palmele lui străpunse vedem pământul
dar nu ne oprim din plâns
mă gândesc mai des
la prietena mea cea cu origami
îmi povestea despre bărbatul din america
foarte inteligent
fiu-său cu el seamănă o ţinea pe-a ei
îmi arătase cândva un mail în care
individul îi făcea declaraţii amoroase
ieşite din comun
circumspectă avea râs de singurătate
suferea după cum mişca degetele pe hârtia specială
tot felul de forme impresionau lacrimogen
şi-a înălţat singură viaţa la rang de
casă mare duplex în toracele constanţei câteva mii de metri pătraţi
mă bucuram când cumpăram ulei la sticlă
şi şosete trei sferturi cu miros de petrol lampant
când încingeam foalele din răsputeri la potcovarul satului
sau număram strop după strop rachiul picurând din cazan
şi stelele mai mari dar numai când apăreau devreme
ţineam cu greu între degete cântarul pentru caş dulce
şi mă minunam că la mine nu stă drept
mă prindeam de hurduzăul gros şi mă aburcam în podul vechi
căutând livretul de militar al străbunicului
învârtind capra de lemn ori fusul doar în joacă
Comentarii aleatorii