poezie generală

imaginea utilizatorului aquamarine

când după război se așterne liniștea

poeme de iarnă

Tu ești celălalt dintre cei doi prinși
și nu e seară
e ora două norii au acoperit
zidurile transparente
oamenii fără degete aprind chibriturile
și toate ard

oamenii în armani râd ca niște vânători în ținutul vânătorilor
unde din cer cad topoare și furci
dar nu tu/ tu te ridici
și te uiți pe fereastră
tu ești sălbăticiunea
tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice
/te văd în viscol cum vii încet

imaginea utilizatorului a.a.a.

Bisectoare

Bisectoare

Câinele alb cu lătrat roşu
a ales să stea cu noi fără să-i dăm de mâncare;
nu-i spuneam animalul nostru, nu ne spunea stăpânii mei,
dar îl luam cu noi peste tot, dar ne lingea mâinile peste tot,
când ne uitam ochi în ochi fără să ne auzim, lătra o dată,
când ne auzeam fără să ne privim, lătra de două ori,
când nu mai aveam nici ochi de auzit, nici urechi de văzut,
nu mai lătra.

imaginea utilizatorului Bott

Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II).

Spitalul 40 de ani.

Înlănțuiți unul
de umbra celuilalt
ne elberăm reciproc păsările
din celula aceluiași sânge
la doi metri de asfalt.

Echidistanți unul
față de celălalt
tot așa cum este
umbra de om
față de pasăre

ne trezim condamnați
la existența de
aripate migratoare.

Cu cerul și pământul
intersectându-ni-se în piept
ne uităm peste umăr la mașinile care
ne acoperă urmele cu asfalt.

Înlănțuiți și echidistanți
unul față de celălalt …

imaginea utilizatorului aziza ruhy

cu un acvariu în minus

dimineaţa,
o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse
căutările

împânzite căutări de oameni ambulanţi,
la marginea capitalei,
grăbiţi să scuipe soarele din ei
pentru o halucinaţie rece
la pachet cu
prima şi ultima lovitură

nimic nou
câţi n-au mai trăit aşa
şi totuşi e un strat atât de subţire încât fiecare
se zbate între coardele aceleiaşi bălţi

imaginea utilizatorului Lentib

sub ochii tăi

oraşul nu mai ascultă nu mai pândeşte nu te mai înţelege
butoiul de tablă în care a fost smoală arde mocnit
tuşind scântei deasupra vreascurilor de castan
fumul pictează sub podul drăgăicii noi constelaţii

ştiu că nu mă pot înălţa cât poţi coborî

sinodul oamenilor străzii
dezbate noaptea sub arcul de beton
natura mea umană şi poetică

schisma va veni din urmă

şi unii dimineaţa cu gulere albe scrobite
vor aştepta în downtown
viaţa topită în lingouri

Pagini

Subscribe to poezie generală