bună seara femeie
poate nu ți-aș fi scris
dacă străzile acestui oraș
nu mi-ar fi amintit labirintul venelor tale
prin care asemeni unui școlar
care nu poate merge acasă fără pâine
ultimul meu sărut
alerga nebunește
în căutarea unei inimi
despre care știa
că se va-nchide curând
îmi este dor de copilărie
în spatele unui raft o păpușă
ești dintr-odată
ți se zbate un ochi
pentru orice ne-ar despărți azi țările
aș vinde motivul
la prețul pieței sau lumea în
schimb
după trecerea ploii
parcă se bat niște păsări
un strop dovedește că pe aripi noi am călcat
nu avem voie să ne îndepărtăm
și nici să ne murdărim
cine iubește dă vina pe vânt
provoacă simțurile aplecate pe geam
unei priviri îi cade semnalul
parfumați
copacii își ard frunzele
cumplit
de o vreme aici nu mai locuieşte nimeni
doar noi
cu sângele pe care îl cunoaştem
de la un capăt la altul
cu tremurul şi lipsurile noastre
cu brichetele şi fluturii de motorină dinăuntru
cu mâinile murdare pe ferestrele albe
şi mă gândesc
cum ar fi dacă
la fiecare ţipăt al meu
ar bate clopotele în toate bisericile
iar lumina ar umbla desculţă pe trupurile noastre
Comentarii aleatorii