ea are nopțile mele de beție
în sânge
ipostazele în care mă frecam de alte femei
să-i obțin mirosul
pentru cîteva ore
sunetele albatroșilor pe care nu i-am regăsit
de atunci
orgasmul ei repetat
repetat
îmi aduce marea sub nas
cuprind spuma cu toate organele de simț
o înghit
și femeia asta a mea e facută pentru tot întunericul
din mine
îngerul păzitor nu a vorbit despre ea
nu a prevestit
a ucis
o dată
de două ori
de trei ori
până când l-am crezut
Întinsă în cada asta, între aburi şi fantome nevrotice,
în afara radarelor, a sângelui tău crud,
vreau să dispar; tragic şi nepremeditat,
ca toate dramele care îmi construiesc adn-ul, mai mult
sau mai puţin
corupt.
îmi eşti manuscris netradus în promisiune
acostat pe braţele sincerităţii
între noi curg aceleaşi ţeluri
din când în când pornim unul spre celălalt
ca două andrele care ţes acelaşi drum
dar îşi urmează fiecare traiectoria
atingându-se abia după kilometri de aşteptare
vreau
la fel cum simt
umbrele schimonosite
ale lucrurilor
trecînd pe sub uși
vreau
să îți citesc pe buzele nemișcate
cuvintele
cu ochi adumbriți
ca niște salcîmi în haremul auriu
al apusului
vreau
să îți vad tresărirea
de pasăre îngrijorată
în prag nefiresc de toamnă
peste spinările încordate
ale dealurilor
vreau
să îți simt măcar o dată
trecerea rîurilor
prin văile adînci
ale gîndurilor
vreau
Comentarii aleatorii