poezie generală

imaginea utilizatorului aquamarine

from blade runners II

etnika

tensiune superficială
cândva ghețarii ca niște piese albe de șah
de-asupra autostrăzilor separate de pământ

dar voi cereți mai mult

mai mult formol și glucono-lactat de calciu
mai multe cuve
pentru prezervarea cadavrelor de toate felurile
ca oasele lor să reziste
în timp ce se lustruiesc cărnurile

apoi contrabalansul vine seara

cablurile chitărilor electrice sunt împânzite peste clădiri
și reclamele luminoase se aprind

"your best choice is Epiphone
your best choice is rosso puro"

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele

m-aşez la masă
lângă cina mea singuratică
o cană de ceai de tei din anul trecut

(bietul copac aşteaptă să i se caţere cineva pe braţe
să-l uşureze de bâzâieli şi înţepături)

două felii de pâine căscate una la cealaltă
două de brânză ca doi dinţi din faţă
uriaşi cu strungăreaţă

un borcan de gem de prune
(ce mai săream gardul la vecina
chiar dacă în livada noastră
pomii se luptau pentru o bucăţică de pământ)

imaginea utilizatorului a.a.a.

Fistulă

Ne rostogolim subţire, uscat, departe,
ne rostogolim
precum cuvintele din ascuţitoare.

Ne mai ajung,
ne mai ajung ecouri scurte
cât umbra dintre muguri.

Acum e-atunci când oamenii
sunt un clişeu durând de-a curmezişul,
atunci e-acum.

Ce ar mai fi,
ce ar mai fi de scris,
dacă se doare atât de simplu şi rotund?

imaginea utilizatorului celestin

Pentru cel care-o scrie

n-am văzut niciun animal să gâfâie ca un om când urăşte
e uimitor cât de simplu mi se întâmplă să cad
poezia acesta am găsit-o fără metafore
făcea parte dintr-un grup de tineri dezintegraţi
azi din vina mea o privesc din unghiul cel mai potrivit pentru a o înțelege
ce rost mai are să adun gândurile împrăștiate pe jos
şi aşa ne vom îndepărta unul de celălalt din orgoliu
fiecare va înfige steagul la graniţă dintre zi şi noapte

imaginea utilizatorului Virgil

icoane pe asfalt

...

o ploaie care nu mai vine
oprită la vamă de niște plopi tineri
calmi pînă în vîrful ciobit al cerului
soarele prizonier în propria capcană magnetică
asemeni unui proprietar în depozitul lui de feronerie
privește ritualul macabru al dupamiezii
pe stradă luciul metalic al oamenilor
poartă fără zgomot prin săli invizibile
coconi de mătase iar
seara firul deșirat al spinării lor
se îmbibă dureros
în icoane de argint și negru
pe asfalt

Pagini

Subscribe to poezie generală