poezie generală

imaginea utilizatorului Spiridon

Poem

.

Aș vrea să lucrăm împreună
în depoul marfă exploatare Piatra Olt
să purtăm salopete albastre cu însemnul CFR
să ne strige șeful de secție pe numele mare
„domnul X și doamna Y
sunt chemați pentru evaluarea generală”
să vedem cum ninge
cu puțin sânge și puțină dragoste
peste fabrica de ciment, peste fabrica de sticlă
peste șeful de partid cu față de cioclu
să ne iubim cheile de treișpe și locomotivele
oprite în gară aproape de nodul feroviar
să ne cuplăm și să decuplam vagoane pe linia

imaginea utilizatorului aziza ruhy

oamenii din sâmburi

oamenii se nasc din sâmburi
au răsuflarea gri
atingeri de ţărm în mânecile de la pijamale
şi nuferi, cârpiţi de martie
în loc de ochi

oamenii din sâmburi cred că
firele de iarbă vin din petersburg
de obicei când
durerea nu creşte

ei vorbesc ca şi cum astăzi e ascuns
în depozite de fasole

unul zice: fugiţi fugiţi vine liza
ceilalţi în cor: are să vă zdrobească toate bibelourile
în formă de căprioară

imaginea utilizatorului aquamarine

reader

/ the more you love a memory, the stronger and stranger it is/ v. nabokov

s-a distrus simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,
urmele distrugerii sunt ascunse în tine.
aluneci încet în leagăne,
în prima bancă rămasă undeva în afara școlii,
pe locul de lângă fereastră, în seara aceea de noiembrie
în care a venit gerul. când peste noapte ferestrele rămân deschise .

imaginea utilizatorului Sixtus

(3) Cartea Prinţului

Tainica Prezenţă

III.

Când vastele timpuri dispar într-un număr
şi spaima dezmiardă duioase detalii
un Prinţ se iveşte prin sparte vitralii
cu astrul absenţei – pecete pe umăr

mişcarea a stat nemişcată în fugă
în colţuri de haos vie veghează
înaltă, secretă, adâncă şi trează
zidită în pajuri – a şerpilor rugă

pe veşnic nestinsul, sfântul sfârşit
prin vamă de aur pogoară-se harul
spaţii de sete alină-şi pojarul
căci jertfa supremă s-a săvârşit

imaginea utilizatorului sebi

iubito, pariază pe ultimul sebi

mi-au zis: trebuia să fi fost mort de mult
supravețuirea, domnilor, e o chestie de încăpățânare
oricum, fiți liniștiți, chiar viu nu sunt
prin mine umblet de fiară
pânda lungă fără sfârșit ninge fără urme

de aceea sunt fericit:
se adună o gărgăriță pe mână
întorc palma și simt piciorușele ei cum o iau, ușor,
de la capăt
de aceea zic: astăzi voi scrie ultimul vers
apoi mă las

Pagini

Subscribe to poezie generală