poezie generală

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

poem fără ieşire

mă întrebi la fel de indolent
mă tu ai ceva cu mine
în timpul ăsta lumea
se va lepăda de păcate

eu va trebui să-ţi răspund
nu
nu mai am nimic cu tine

ridici sprânceana
cu accent
dar ai avut ceva

(privesc sfâşietor
trecutul nostru)

nimic
doar o prietenie

te prefaci că înţelegi
iar eu şterg cu buretele
toate literele care
ar fi putut
însemna

imaginea utilizatorului Trinity

diligo est

cu cât mă pedepsești mai mult am să râd
dă-mi Doamne durere
că fericirea de a fi cu el atârnă
ca făina în balanță

este paradox
aș vrea să-ți fac un copil
deștept ca tine
cu părul negru și ochi de dormitor

sunt elementul nou din tabela lui Mendeleev
ars la flacără în eprubetă?
instrumentul ieșit din autoclav
așteptând chirurgul?
cine scrie cu mâna mea?

aici s-a făcut iubire totală
ai chibritul aprins înăuntru
eu doar îl țin

imaginea utilizatorului nicodem

cerc

în acest octombrie bătut de culori
înfrângerile mele sînt toate intacte
un fel de nimb dansează prin pomi
cu gust amărui
şi miros de tămâie
timpul
internat în azil
trage să moară
în colţ un păianjen îmi
înfăşoară zilele
viaţa mea
puţin somnoroasă
e ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă
însăşi lumina călăreşte un melc
îndepărtându-se
lângă fereastră
cu luna răsfirată în crengi
nucul pare o ţigară aprinsă

voi mai urca dealuri şi munţi până când
cercul se va închide

imaginea utilizatorului aliz

în cădere liberă

în oraşul obscur
ţi-am developat sângele până la indecenţă
iar tu te-ai zbătut sub unghiile mele
ca un peşte curăţat de viu. atunci mi-am spus: femeie,
bărbatul hologramă nu se poate atinge, dar uite
eu am trecut prin el şi ceva a rămas acolo.

dragostea noastră ca o hipnoză-
aer rarefiat şi demenţă contagioasă. cine ne-a văzut
ştie, traversăm lumea
ca o ambulanţă în plină noapte.

Pagini

Subscribe to poezie generală