zveltă ca o balerină
dimineaţa mă ia la dans
neîndemînatic aş prefera o partidă de şah
la o cafea tare
lucrurile care ni le-am spus azi-noapte
au rămas să mai doarmă
în oraş circulă zvonul că două drumuri se
întretaie victimă fiind perechea noastră de urme
ne spuneam azi-noapte ce bine ar fi dacă
nu ne-am spune nimic
ne-am aduna cuvintele ca pe nişte
boabe de grâu şi le-am putea semăna cândva
în gura copiilor
la cafea ți-am mărturisit că de o vreme te visez mereu
este liniștitor să știu că cel mai bun prieten al meu
îmi zâmbește chiar și atunci când eu
sunt copil cu fes roșu umblând rătăcit
azi noapte erai mult mai tânăr
din mulțime îmi făceai cu ochiul să aștept
știam că voi primi bomboane bucuria și îmbrățișări
dar de data asta n-a mai fost la fel
te-ai așezat bătrân dintr-o dată și m-ai căutat
printre scaune zăceau cărțile pe care le-ai aruncat
în miile de discursuri
te-am mângâiat pe dosul palmei și am tăcut
umbra mi-e întreruptă de plecările tale regulate
de-o vreme n-am mai strâns copacul în braţe
îmi rotesc capul în ideea că face bine la oase
pasărea e o creatură extrem de inteligentă
nu face rău
uneori mai bate din aripi îmbufnată
spre cer
nu zăbovesc
drumurile scrise de mână nu sunt trasate cu rigla
nici nu ştiu cât poate face o scrisoare până la tine
tu aşteaptă-mă
după primul îngheţ
stau într-o aşteptare intimă
dintr-odată bucuria îmi sare
val de ceară călduţă
mă ciupeşte de glezne şi
am senzaţia aceea
dacă n-ar fi
aceşti martori neastâmpăraţi
aş zice că
am luat-o razna
chiar aşa
copac plin de furnici
la drum
nu îmi e frică de bătrînețe
nici de hainele ei desperecheate
și reci
mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni
sunetele devin o panică mută
luminile curg
printre crăpăturile tencuielii
iar tu
nu mă mai dori
Comentarii aleatorii