poezie generală

imaginea utilizatorului Cosmacpan

bruta

de ce eu Doamne?

cine are lumina ochilor să se bucure că poate vedea măreția
cine n-o are să se bucure că-n fața lui e Tronul de Judecată

cine are sănătatea auzului să se bucure pentru că fericirea șoptește
cine n-o are să se bucure căci dulceața cuvintelor închipuite nu are seamăn

cine are darul vorbirii să se bucure căci poate descrie fala şi nemărginirea
cine nu-l are să se bucure căci vorbele-i pornesc din inimă săgetând cerurile

imaginea utilizatorului aliz

cu ferestrele închise

am putea oricând
să ne dezlegăm ochii, să orbim de la atâta cruzime
să ieşim pe străzi şi să rămânem prinşi în luptă alături de oameni odată frumoşi şi blânzi
dar uite
noi suntem aici prinşi în ritualurile noastre

închide ferestrele
afară aerul are miros de săpun ieftin ca în sanatorii
doar noi ne iubim fără cămaşă de forţă
fără perfuzii şi fără somn

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

pe linia vieţii

în palma bărbatului meu mi-aşez urechea obosită
şi parcă încap în întregime
dorm cu ochii deschişi somn de copil cuminte
cu abecedarul pe genunchi

el trage uşor perdeaua să nu mă ardă soarele pe frunte
şterge un bob de sudoare cu degetele
eu nu gândesc nimic

fiindcă tot ce i-am cerut vreodată
a fost doar culcuşul mic şi rotund din palma lui stângă
în care să îmi moară visele
cu adevărat

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer

Dacă o femeie se naşte femeie se spune că nu se mai poate schimba nimic.

Purtam căiţă precum Cănuţă om sucit. Mânuţa mică roşie ca mâna unui măcelar, cercul alb de lumină din jurul frunţii.

Când eram aproape femeie m-am aşezat pe pământul gol şi am desenat norii roz-albii. Nimeni nu a intervenit, ploaia a fugit din ochii mei. Fluturii cap de mort au polenizat florile de măr. De atunci au crescut mai multe fructe ale pământului. Cine să mă creadă dacă încă mai zâmbeam?

imaginea utilizatorului kalipeto

poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot
să creadă că muzica a venit dinlăuntru
că tocmai s-a întâmplat ceva grav
de sub vârful pantofului alb
să își ia zborul buburuza tâmpă

Pagini

Subscribe to poezie generală