după un timp în care n-am vorbit
o pasăre înalță
tăcerea
dintr-o toamnă cu frunza căzută

nu ne-a spus nimeni
ca vom duce dragostea
în intimitate
unde inimile ca niște pui de-o zi
lungeau aripile cu ciocul

pot pune dragostea într-o valiză
nu şi bucăţica de lut
din care îmi smulgi rădăcinile
când deranjată roteşti
într-o continuă stare de veghe
pământul

nu te cunosc
dar mi-e deajuns
să întind gâtul
așteptând