cine are lumina ochilor să se bucure că poate vedea măreția
cine n-o are să se bucure că-n fața lui e Tronul de Judecată
cine are sănătatea auzului să se bucure pentru că fericirea șoptește
cine n-o are să se bucure căci dulceața cuvintelor închipuite nu are seamăn
cine are darul vorbirii să se bucure căci poate descrie fala şi nemărginirea
cine nu-l are să se bucure căci vorbele-i pornesc din inimă săgetând cerurile
am putea oricând
să ne dezlegăm ochii, să orbim de la atâta cruzime
să ieşim pe străzi şi să rămânem prinşi în luptă alături de oameni odată frumoşi şi blânzi
dar uite
noi suntem aici prinşi în ritualurile noastre
închide ferestrele
afară aerul are miros de săpun ieftin ca în sanatorii
doar noi ne iubim fără cămaşă de forţă
fără perfuzii şi fără somn
Dacă o femeie se naşte femeie se spune că nu se mai poate schimba nimic.
Purtam căiţă precum Cănuţă om sucit. Mânuţa mică roşie ca mâna unui măcelar, cercul alb de lumină din jurul frunţii.
Când eram aproape femeie m-am aşezat pe pământul gol şi am desenat norii roz-albii. Nimeni nu a intervenit, ploaia a fugit din ochii mei. Fluturii cap de mort au polenizat florile de măr. De atunci au crescut mai multe fructe ale pământului. Cine să mă creadă dacă încă mai zâmbeam?
poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot
să creadă că muzica a venit dinlăuntru
că tocmai s-a întâmplat ceva grav
de sub vârful pantofului alb
să își ia zborul buburuza tâmpă
Comentarii aleatorii