în fiecare zi parcă merg la o înmormântare
și oamenii aceia nu plâng
stau fiecare cu aerul de păsări împușcate în zbor
iar din cavouri iese o ceață verzuie
care mie îmi pare otravă
și lângă mine mergi tu plictisită de ritual
un convoi lung suntem draga mea
câteodată unul mai cade apoi din acel loc
cresc scaieți mari pe care noaptea îi visez
cum îmi intră în gură mi-o umplu
până firișoare de sânge curg pe un sunet de
trompete care falsează
nimeni nu își mai numără banii doar
el e o cușcă goală
când intră în cameră pe albul pereților
apar vene mici florile pentru că de obicei aduce flori
miros a mâl cu fiecare cuvânt nerostit
se pierd mai multe petale până când pumnul transpirat
ține strâns un bici verde începe căutarea obrazului
a palmelor a părului nearanjat venele din tencuială palpită nervos
undeva pe-aproape cineva doboară un copac
din rădăcina lui altcineva se transformă în țipăt
scena se repetă halucinant din ce în ce mai repede ceasul argintiu
a blocat o secundă dar nimeni nu bagă de seamă
noi doi ne-am împărțit
ce mai aveam de împărțit
nimicuri prin pungi menajere
tu m-ai urât iar
ziua și-a continuat liniștită
drumul
ca o lamă prin subțiori
îmi spăl dinții apăsat parcă
aș umbla în gura unui cadavru
simt cum se desprind gingiile de os
sângele meu roșu
nu așteaptă invitații
se așează pretutindeni
nici nu mai țin minte dacă folosesc pastă
menta a murit repet în gând
am ucis menta
întâmplarea asta chiar merită
culoarea aceasta e reală
în lipsa ta
pe geamul de la baie vecinul picteaza maimuțe
țintesc atent și trag la nimereală
nici că-mi voi mai aminti
de-această seară de iarnă altfel
decât suspendată undeva între un ieri și-un mâine
un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice
peste care-aleargă caii tăi putere
cu tracțiune pe spatele acestei întâmplări
în care tu adormi liniștită
scufundată în zăpadă
Comentarii aleatorii