presiunea e atât de mare încât
ceva amorțește
se îndoaie fie ele și scuturi sau cusăturile străzilor
absorbind pașii, oamenii
iar mașinile cu girofaruri albastre
ne depășesc în continuu
pentru că oriunde este ceva mai important
în acest moment decât noi
pe drumurile pe care se merge/ acel casino
unde gamblerii joacă și pierd / când ies afară își dau seama că nu au nici o altă șansă decât să joace, să piardă
ne plimbăm în fiecare seară pe aici
citim toate scrisorile înainte ca spațiul să ne comprime de tot
oh, dar dragostea nu este reală în jurul nostru
totul e imaginație, construcție
tramvaiul care ne duce acasă, noaptea, în ultima cursă
zdrăngăne își continuă mișcarea pe strada lăpușneanu
ca și cum ar fi viu
înspre gară unde vom privi alte fete care își târîie trolerele
niște suflete micuțe, gingașe
pășesc înspre noi cu grijă si foame printre alte griji si dărâmături
Aș vrea să lucrăm împreună
în depoul marfă exploatare Piatra Olt
să purtăm salopete albastre cu însemnul CFR
să ne strige șeful de secție pe numele mare
„domnul X și doamna Y
sunt chemați pentru evaluarea generală”
să vedem cum ninge
cu puțin sânge și puțină dragoste
peste fabrica de ciment, peste fabrica de sticlă
peste șeful de partid cu față de cioclu
să ne iubim cheile de treișpe și locomotivele
oprite în gară aproape de nodul feroviar
să ne cuplăm și să decuplam vagoane pe linia
Comentarii aleatorii