defervescență de toamnă hieratică
pe străzi luminal presărat din crengi
fă-mi apologia dimineții înainte de a te desluși
degetele trag ușor de capătul zilei
endemic ultimul tău chip
ziua se împarte înainte și după
ține-mi lângă lumina ta
umbra șofranului pe foaie
mă bucuram când cumpăram ulei la sticlă
şi şosete trei sferturi cu miros de petrol lampant
când încingeam foalele din răsputeri la potcovarul satului
sau număram strop după strop rachiul picurând din cazan
şi stelele mai mari dar numai când apăreau devreme
ţineam cu greu între degete cântarul pentru caş dulce
şi mă minunam că la mine nu stă drept
mă prindeam de hurduzăul gros şi mă aburcam în podul vechi
căutând livretul de militar al străbunicului
învârtind capra de lemn ori fusul doar în joacă
bat clopotele
ghioceilor
le-a trebuit o iarnă să se dumirească
de ce pe aici te împaci greu cu viaţa
în lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria
ca şi când cineva i-ar fi frânt picioarele
şi nu i le-a mai putut pune la loc
de acolo un os de vis
fosforescent îmi aminteşte
cum făceau schimb luna cu soarele
mioritic
mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş
poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării
ce mai arde în unii din noi
o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce
un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers
dar nu vom fi niciodată îndoiala ta
nici frigul orfan al unei lumînări stinse
ne vom întoarce-acasă într-o zi
acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii
orbirii se-nchină, pleiadelor triste,
timid, un călugăr îşi scăpă din toamnă,
gândite comete prin raiuri se varsă,
adoarme lumina, degeaba se joacă
o brună idee pe-o stampă uşoară;
"să scriu oare teama? sfioasele stele?
pe şold să pun floarea fecioarei mirate?"
de-acum sună goarna, să taci, cresc fosfene
când îngerii-mbracă veşminte alese
spectral adunate din unda albastră;
polei pe-o petală, argint pe o alta,
tresare iar floarea ca Sara fecundă,
frumoasa agrafa în păr o piteşte;
polen al risipei, rugină s-aşază,
stamine rămân adormite în urmă;
driade vergine, păşind, nevăzute,
îţi strigă să taci, ori te-ating cu genunchii.
Comentarii aleatorii