oraşul acesta nu are arest preventiv
suspecţii dau declaraţii la lumina unei lanterne
în aşteptarea probelor ei sărbătoresc vasilopita
cel mai bătrîn se crede vasile cel mare
îi dă comisarului şef cinci cătuşe de orz
ceilalţi caută prin castronul de tablă
un bănuţ norocos
Şi ce dacă un necunoscut îţi zâmbeşte?
Si ce dacă zâmbetul său te topeşte?
E doar zâmbetul unui trecător grăbit
Al altuia care ţi-ai fi dorit să fi poposit,
Al altuia pe care ţi-ai fi dorit să-l fi oprit.
Mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu
mai furioasă
decât femeia decapitată în mijlocul străzii
pentru o faptă nedovedită. Decât femeia
care stă în bus lângă mine
încercând să-şi ascundă vânătăile
pe care se minte că le merită.
Ce se întâmplă la câţiva km depărtare, pe aeroportul din Donetsk,
pe străzile Ucrainei,
reuşeşte să vibreze sinistru în aerul
din camera mea. Fotografia zilei
arată
un orfelinat prin care gloanţele au zburat
ca într-o scenă slow motion
cum făceau odinioară
Peste palmele noastre subţiate până la zbor,
mişcarea îşi întinde formele suple –
bum, bum, bum, tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm,
şi uite, ameţito, cum pasărea din degete
răstoarnă acoperişul portocaliu cu golul spre noi,
fi-ţi-ar ochii văi arteziene să-ţi fie!
Şi uite, Maniri, că port sudor între coaste,
mă arde c-un roşu nu mai roş decât buzele tale strivite de soare,
arde-te-ar fresca dintre pleoape să te ardă, Maniri!
Comentarii aleatorii