vrei să uiți de tine dar uitarea nu mai funcționează
și nimic nu e suficient de puternic
aluneci în interior fără nici o frică
scăpat de sub control ca un schior la prima coborîre
pe o pîrtie neagră
și pentru o secundă toate pîrtiile din lume se pun una în continuarea alteia
doar ca să-ți dea peste cap orice pierdere de memorie
tu ai nevoie să-ţi umble ceva pe piele
nişte gâze cu ace fine să facă topometria
să-mi arate planurile
cu ochii închişi iubirea
locul vulcanic de pe harta trupului tău
nici speologii nu ar putea să descopere
focul viu
acolo aş vrea acele cuvinte
să le zgârii în pereţi până ce sângele tâşneşte
din ele îţi place să donezi
cum ai salva o viaţă
tu ai nevoie să te cutreiere cineva
de la un capăt la altul cu tălpile
să calce apăsat pe nervuri ca apele dulci
în care peşti plutesc în bancuri
nu.
se dezli(peşte) de pe tacăm
o canapea mehlem
acolo
îmi sunt
un breloc uitat pe cuţit
mă învârţi în jurul tău
până mă doare fiecare bucăţică
si-ţi alunecă gelozia
direct în inima
înmugurită
de la tocurile mele
parfumate cu mehlem
vrei să fur
nu.
umple-mi venele cu mehlem
să-mi vibreze ursuleţii pe cap
uite, o minge de fotbal îmi doresc
să sparg cel puţin 23 de geamuri
din care să curgă multe
multe biblioteci
dar
pe lângă uciderea pruncilor
din porunca oricărui mai mare
celelalte înţelesuri se pierd
când toţi bătrânii îşi şterg ochelarii
de unde să fi ştiut copilul
în jocul lui cu cercul sau la masa dintr-un singur ou
printre file de poveşti sau lângă strana bisericii
cum să fi rupt din sfânta viaţă
de parcă ar fi suflat într-o păpădie fără dorinţă
după ritmul biologic lumea se întoarce
în peșteri solul minții nu găsește litera cu
simbolul vieții
la răspântii vocalele se aud mai aproape
decolorate de epoci convențiile se mută dintr-o tufă
în alta niciun om să le schimbe
expresia
feței tu-ești-cel-care-seamănă-intrigi
Comentarii aleatorii