prima injecție cu epinefrină. trei săptămâni de liniște
în care soarele n-a strălucit. au fost gânduri ca niște
ierbivore înfometate
traversând o pajiște arsă.
trei săptămâni
singuri cu suflul nostru calm și senin,
o plimbare de noapte
pe o stradă pustie din centrul vechi al orașului pe lângă bicicletele legate cu lanțuri
aproape senzuale, lustruite și strălucitoare,
așteptând.
*
șocuri care te scot din starea de groază,
după care se așterne o liniște compulsivă.
aș încerca asta
scosul crucilor din piept
ar fi dureros la început
dar aș pune în locul lor
arbori verzi , uriași, cu păsări cântătoare
morții mei s-ar bucura pe înfundate
și Dumnezeu nu ar mai lacrima într-atât
singurul lucru care mă îngrijorează însă
este cine se va încumeta să scoată mai intai crucile
din pieptul copacilor și al păsărilor
și ce ar pune în loc
nici nu mai țin minte când am început să-ți scriu… era foarte devreme, era foarte târziu?
dar nu prea contează acum acest aspect banal, nu despre asta vreau să pictez în fundal.
probabil am și pierdut cuvintelor șirul, cum pierde popa smerenia dând jos patrafirul.
ea are nopțile mele de beție
în sânge
ipostazele în care mă frecam de alte femei
să-i obțin mirosul
pentru cîteva ore
sunetele albatroșilor pe care nu i-am regăsit
de atunci
orgasmul ei repetat
repetat
îmi aduce marea sub nas
cuprind spuma cu toate organele de simț
o înghit
și femeia asta a mea e facută pentru tot întunericul
din mine
îngerul păzitor nu a vorbit despre ea
nu a prevestit
a ucis
o dată
de două ori
de trei ori
până când l-am crezut
Comentarii aleatorii