port cu grijă nasturii să nu cadă
atunci m-aș dezveli în fața voastră
de tot ce sînt
jumătate eter jumătate pămînt
și o bucățică de inimă care bate pe Calea Laptelui
cum aș bate într-o tobă ruginită
sunetul să prindă vreo doi-trei licurici
port cu grijă nasturii nu-mi cadă
Dezvelirea
se face doar de Înviere
trăiesc într-un loc fără ieşire
la mare mă bucur de păsări
mănânc împreună cu ele
spun bună dimineaţa pământ
şi
nu-mi pierd echilibrul dacă norii
împrejur fumegă
sufletul
cu lavaliera deschisă
vorbeşte în somn boltei urcate de lună
vremea caldă aduce păuni
prinţesa din Sheba
poartă un elefant singuratic
spre ţara cu oameni puţini
sîntem o generație de insomniaci
carii scobind în scaunul putred al universului
neînvinși în jocurile de noroc ale nopții
niciodată convinși de limitele orelor nubile
niciodată suficient de aproape de contur
sau de poarta în casă
perfect simulată de amintiri
sîntem o redută pe care adolescenții fumează marijuana
indiferenți la granițe sau formule lingvistice
eliberați de obsesiile gramaticii de casetofon
sîntem o geamandură cu ancora lipsă
un semafor un macaz
fară rost
sîntem o enormă parabolă ruptă
Comentarii aleatorii