Dimineaţa,
Îmbibă somnul în alb
Alb tămăduitor,
Îngeresc,
Scăldându-şi picioarele
În aburi de cafea,
La margine de pat.
Pardoseala însetată
Mângâie cu ochii,
Mâinile protectoare,
Gură îndrăgostită
De marginea ceştii.
Mireasa inimii tale
În palme emoţionate
Prea albe
Pentru astăzi;
Parfumul amar,
Se scurge,
Şi este încă
Dimineaţă.
numai ţărâna rămâne la picioare ca o femeie rănită
nimeni nu mă poate obliga să trăiesc într-un loc
de cele mai multe ori singur
timpul şi-a şters de pe chip aproape orice urmă
de la plecarea din noi
fiecare pas stârnea mici rotocoale de praf
aşa cum se întâmplă de obicei în inimă prea uscată
tu mă priveşti ca pe un moft al unui oaspete ocazional
care strânge tare din buze punând punct discuţiei
după moarte cerul devine adăpost pentru oameni buni vorbiţi de rău pe la colţuri
priveşte-i nu te retrage din cauza orei târzii
pe partea abruptă a
lucrurilor
miroase a început de-nceputuri deşi
cuvântul mi-a îngheţat pe coarda vocală
înainte de facere
pentru că nu am acea erudiţie amplă
mă mulţumesc să fiu confundat cu cineva
care n-a existat niciodată n-a vorbit
niciodată în pilde şi n-a avut timp să-şi
scrie cv-ul
tot ce am adunat
zi de zi
ca hermina
stă legat de sufletul unui înger boem
care mă-ntreabă ce nume vreau să dau
aerului
vecinii mei își plimbă câinii
prin nisipul rece
dincoace de ferestre se trasează în liniște
figuri geometrice regulate
pentru a fi așezate apoi la dospit
în piepturile calde
parcă aud strigându-se prin piață
proaspăăăt proaspăăăt cozonac cu rahat cu mac cu nucă
în realitate au doar cu rahat
celelalte sunt pe hârtie
tu ce vrei mă întrebi până când glasul tău
îmi ridică pulsul la 94
nimic răspund zâmbind
hai îngere scoate-mă la plimbare
singurătatea n-a fost pedespsită
piatra o priveşte în ochi
cum se înstrăinează de lume
şarpele iese din măr
ca un suflet târât
pustiul din praful de oase
pândeşte
liniştea n-a pus păcatul la inimă
doar lucrurile făcute greşit de la facerea lumii încoace
privesc în jos
moartea ca o femeie de pescar îşi aruncă năvoadele
bărbatul cu toate cele luate în stăpânirea lui
ispăşeşte
iubirea
după prima despărţire
a rămas deschisă umbrelor
Comentarii aleatorii