chipeşa asta din fotografie e mama
tocmai ea se şterge pe şorţ de gustul pâinii
ascultăm focul din vatră umbrele noastre
se năpustesc pe ziduri ieşite din poveşti
capete de zmei au închis toate zânele

noi pornim în frunte cu mama să le salvăm
prin mărăcinişuri pe câmp prin pădure pe oriunde
putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj

părinții se uită la un film în camera cealaltă
încă mi-e bine așa
cu liniștea aceea dinainte de ninsoare
când primul fulg cade pe nasul iubitei și tu
o săruți ocrotitor
apoi ninsoarea crește îți intră în ochi pe gene
se topesc fulgii mici fulgii mari
încă mi-e bine așa
să îi ascult râzând și tușind în camera cealaltă
ca atunci când bei o bere cu prietenii și unul
spune un banc tare de te îneci hohotind
iar până ajungi acasă totul dispare toate grijile
și te duce un prieten care mai poate conduce