numai fetele cu imunitate puternică fac dragoste
oricum nu cele ca mine însemnate mereu
cu scuipat în frunte
să nu se deoache între alţi copii
după ani curăţam amintirea petei
cu frunză fragedă de nuc
să treacă mirosul acela dulceag
şi sărutul plictisit al unui bărbat
drept în mijlocul frunţii
de parcă ar fi înţeles
că nu mai îmi plăcea să port roşu demult
aveam amândouă mâinile în buzunar
nu ştiam ce aş putea face de frig şi ruşine
dar lasă că trece
după ce suflă vântul nu mai doare
pereţii iau forma frumoasă a craniilor izbite
în încercarea de a prinde un ritm firesc, orbitele se lărgesc cu încă o spaimă;
stăm de veghe cu ţigările aprinse,
timpul se ascunde în colţuri întunecate alături de celelalte lucruri inventate.
ne-am găsit şi toate drumurile s-au adunat sub noi într-un punct sinistru,
o groapă micuţă şi caldă ca un sac de dormit;
pentru o vreme aceasta a fost dragostea noastră, un spaţiu strâmt şi intim
în care am rezistat eroic.
savanţii au clonat urechea lui Van Gogh
scannerul urmăreşte precis curbura
lobilor inimii creierului
soarele a devenit o lumină oarecare pe cer
abia atingi vârful miilor de cuvinte
skipper pe un velier în ape fără maree
pe insulă din ramuri de sequoia cresc suflete
fructe de aer vrăjit ieşind unele din altele
atingând pământul
Comentarii aleatorii