un răsărit mazarin îmi dezlipeşte pleoapele
printr-o lovitură de teatru împinge noaptea
de-o parte şi de cealaltă două uşi glisante
atenţie se schimbă scena papal chipul radios
se înalţă din scaun strigând pace pace
nu ştiu cum poate să ia o decizie rapidă
să mă seducă să mă alimenteze cu mister
cred că a învăţat de undeva arta disimulării
face compromisuri şi foarte diplomat
ajunge la inima mea pe care printr-un tratat
avantajos şi fără canoane o cucereşte
mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
asta îmi menţine pielea incandescentă
cioburile într-un perfect melanj
rănile cauterizate
zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care
îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern
şi zideşte o lume nouă înăuntru
Comentarii aleatorii