poezie generală

imaginea utilizatorului a.a.a.

Fistulă

Ne rostogolim subţire, uscat, departe,
ne rostogolim
precum cuvintele din ascuţitoare.

Ne mai ajung,
ne mai ajung ecouri scurte
cât umbra dintre muguri.

Acum e-atunci când oamenii
sunt un clişeu durând de-a curmezişul,
atunci e-acum.

Ce ar mai fi,
ce ar mai fi de scris,
dacă se doare atât de simplu şi rotund?

imaginea utilizatorului celestin

Închisoare pe viaţă

s-au prăfuit urmele de cal abia potcovit
judecat nu pot fugi din cetate
soldaţii întorc fiecare piatră
atinsă de zgomot

în linişte
milostivii frământă pâinea pentru săraci
inimile lor behăie ca nişte capre mulse
fără niciun strop de lapte în priveliştea lunii

umbra mă părăseşte de sete sau foame
îşi scoate capul printre gratii
şi trece
o trag înapoi
plecarea ei să nu mă pună pe gânduri

imaginea utilizatorului aquamarine

one day, baby, we'll be old

I

niciodată nu va mai fi un cer ca acesta, din bronz.
din nou iarnă și noi
din nou
în camera de drogare.

II

ai încetat să mai urmărești pastilele
le vezi rostogolindu-se ca pe bobițe de rouă.
cu ele ne-am hrănit/.

ceasurile după-amiezilor când lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.

uneori se poate vedea în ea în trecut/

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

mi-a rămas în memorie

mă sună naşă-mea
ce faci nu vrei să mergem la magazinul chinezesc
e singură de şapte ani se plictiseşte
îi antrenează şi pe ceilalţi în zilele ei câte or mai fi
se ţine bine îi place să umble
numai să nu stea între cei patru pereţi de pe vremea ruşilor
o luăm din butic în butic
mi-ar trebui şi mie dintr-asta oftează
mereu oftează am pornit de la lingură de lemn
printre străini fugeam de la fabrică să văd ce-mi face copilul
i-am găsit o dădacă ţigancă era de o curăţenie
nimeni nu mi l-ar fi îngrijit ca ea

Pagini

Subscribe to poezie generală