ești om
nu poți să chemi un înger la raport
câinele lui îngeresc s-ar putea să mârâie la câinele tău
și iubita lui îngerească s-ar putea supăra
pentru atâta lucru ar spune mergi mâine
plec și eu de la lucru mai repede și mergem împreună
bine domnișoara înger dar eu nu am mâine
știți mâinele meu da eu sunt om
nu pot să chem oricând un înger la raport
sau poate din baie să se audă vocea lui
în timp ce se bărbierește o voce plăcută
închide ușa dragă că vine frig
un frig nepământean se înțelege
oricât aș da din mâini nu zbor
iese atâta amar de cenușă că timpul se închină în fața mea
doar eu și timpul ne suntem propriul oxigen
creaturi cu lacrimi făcute din nasturi
noi facem și dealuri din lacrimi și plângem
când un nasture se descoase
plângem când tremuratul mâinilor anunță ploaia cu nasturi
doar copiii au gură și strigă și coboară în strigătul lor
acolo unde locuiește unicul cerșetor al lumii
el ronțăie nori, din nori copiii cresc, din nori se fac mai târziu
stările de agonie
mă trag de acolo de unde
n-am auzit să se fure vreodată slănina de la grindă
nici om cu om să nu întrebe bună ziua e ori
al cui eşti de nu te-a văzut ce te pricepi să faci
mândria şi umilinţa ca două obloane deschise
spre primăvară pomii se arătau mai plini de ei
păsările braţelor ocrotitoare
Deseori mă năpustesc pe străzi
studiez toate clădirile
şi le pun la locul lor,
construiesc o nouă ordine
după alte criterii de adevăr.
Sunt un îndrăgostit
care se autodepăşeşte şi scrie
aşa, ca un culegător de date şi fapte reale
le dă drumul să se expună
cum face un istoric scrupulos
ce desfăşoară evenimentele în curgere
ca şi zilele vieţii sale.
Comentarii aleatorii