dacă mi-e dor nu înseamnă că sunt bun
dacă mă doare nu pot spune că înțeleg
dacă mi-e foame nu înseamnă că merit adevăr
dacă mi-e sete nu înseamnă că am dreptul la fericire
în mare nu sunt scoică și
nici pe munte stâncă
soarele nu-mi orbește orgoliul
ploaia nu mă curăță noaptea
nu mă murdărește zăpada
nu-mi albește conștiința
există un fel al lucrurilor de a se uita la noi
simți că trebuie să eschivezi , să plutești, să fii discret, flexibil
să ocolești cozile, piețele, scaunele din public, publicul
să nu te lași zgâriat de ghearele luminii artificiale de neon
să nu spargi becurile mai ales
până nu până nu
ai trecut de labirintul îngust al neliniștii
și găsești cel puțin un cer, un aer, o mare, o mare hârtie
pe care poți simți în sfârșit
portocalii , mirosul lor delicat
briza adevărată a vieții , apusul real ca un freamăt duios al morții
în aer se decupează copacul
atunci când dumnezeu rosteşte cuvântul copac
pasăre pentru pasăre
inimă pentru inimă
şi aşa mai departe
tu eşti decupată
în aerul care mi-a fost dat mie întru respiraţie
de-asta atunci când simt că mă sufoc
şi strig doamne ai milă de mine
el mi te aduce mai aproape
mă sună naşă-mea
ce faci nu vrei să mergem la magazinul chinezesc
e singură de şapte ani se plictiseşte
îi antrenează şi pe ceilalţi în zilele ei câte or mai fi
se ţine bine îi place să umble
numai să nu stea între cei patru pereţi de pe vremea ruşilor
o luăm din butic în butic
mi-ar trebui şi mie dintr-asta oftează
mereu oftează am pornit de la lingură de lemn
printre străini fugeam de la fabrică să văd ce-mi face copilul
i-am găsit o dădacă ţigancă era de o curăţenie
nimeni nu mi l-ar fi îngrijit ca ea
Comentarii aleatorii