niciodată fericită
nu mi-ai vorbit despre singurătate
când eşti la pământ nu-ţi prea arde de lucruri
mă cauţi
cel puţin o dată pe săptămână iubim
nu are sens să te ascunzi
regula jocului e să ţinem unul la celălalt
ca în anii optzeci
să punem în rând cu inimile
cărucioarele pentru butelii
îmbătrâniţi să privim la cei care se trezesc tot mai greu
mai sunt oameni înaintea noastră
rezistă
în cazurile cele mai rele
nu doar hrana rece poate distruge o relaţie de dragoste
sunt inuman de singură dar e bine
încă doare că sunt om
nu sunt o anomalie mi-aş dori o ceşcuţă de ceai aromat
şi o bătaie prietenoasă în spinare dacă mă înec
mi-aş dori să scriu o poezie de dragoste// oh yes i’m the great pretender//
să văd ce mai rămâne din ceaşca mea de ceai după ce înşir vrute şi nevrute
despre bărbatul care nu m-a iubit niciodată
de-a-ndoaselea
sicriele stau în bibliotecă
au numere de ordine
nume celebre
epitafuri mici uşi secrete
prin care treci discret încoace-încolo
aerul mortuar
o candelă pare să aducă în contemporaneitate
pe cei de felul lor deplin liniştiţi
până la înţelesuri este vremelnicie
oare vântul din neastâmpăr îi scoate
din cavourile veline cu mirosuri de ceară
curiozitatea
ca un hoţ
mă-mpinge să fur o zi din trecut
mai precis
din anul când nisipul a început
să se aşeze în dune
caut cu periscopul un ţărm oarecare
un deşert
o clepsidră
în grădina edenului văd moartea
cum se naşte în ţipete
ochiul îmi devine izvor din care beau
elefanţii
Comentarii aleatorii