de duminica trecută
nimeni n-a vorbit urât despre iubire
ne-am simţit bine
cel puţin aşa arată un sărut îndoit de câteva ori ca pe-un bilet scris
fără ocolişuri
de când aştept
la intrarea în sat
cuvintele se joacă de-a baba oarba
timpul s-a căţărat pe copacul de pe cel mai prăpădit deal
umbra ca o înapoiată
număra până la zece
iubirea ascunsă în inimă mi-a făcut semn cu degetul
să nu scot o vorbă
tu ridici pur şi simplu din umeri
aştept un tren oarecare
cu ochi de câine albastru
aerul mă strânge într-o folie
cu soarele la un loc
o vrabie desprăfuieşte aerul
repede repede
după formula energiei
vremea se scurge în canalizare
miroase a hoit
ca o căţea cărând bucată cu bucată
puii ei
printre păpădii adineaori
se zbenguiau pe scurtătură spre cutia de carton
ca o căţea trăgând la ţâţe amănuntele din care îi făcuse
un botic o lăbuţă viscere
calde încă zvâcnind lumii sângele lor
neatins de mizeria contemporană
în camera ta mai este loc doar pentru o prințesă
și pentru un vis plăpând netulburat două zile și trei nopți
lângă pat sticla cu apa plată nu prea rece
pe masa joasă tableta și trei bomboane fine cu alune
nimic altceva nu încape
poate doar o rază mușcându-ți talpa stângă dimineața și
zburând haotic
un fir de praf de pe o amintire de demult
Comentarii aleatorii