îmi imaginez o explozie tăcută și calmă. când ne prinde în gheare
și nu se aude nici un sunet. pentru că suntem
aici cu toate instrumentele de tăiere
și bucăți mari de carne separată mecanic
se întind pe această vastă câmpie. prin mijloc trece
un drum îngust/ în stânga lui e un oraș mare
în dreapta lui sunt canioane cu maluri roșii abrupte
era un oraş în care tocurile înalte pocneau rar
pe asfaltul cel de toate zilele
dar când se întâmpla pământul tremura din încheieturi
precum mesele din vagonul restaurant
se învârteau mai iute moriştile de jucărie din parcul copiilor
nu te iubesc
te iau în stăpânire ca pe o grădină
plină de rouă în mijlocul ei
neatinsă perechea de care sunt sigur
doarme cu palma închisă vântul
prima oară visează
nu te iubesc
te cutreier ca pe un castel fără pod
eu vinovat de iubire tu
conştientă de timpul
copilăriei
semănăm cel mai bine
umple spaţiul dintre umbre
cu unităţi de măsură
pentru suflete singure
iubirea
somn de păpuşă
stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie
a nopţii şi numeri ferestrele luminate
dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă
în târgul de la marginea oraşului se vând inimi
cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou
te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără hoţiile
nu simţi nimic doar plânsul zgomotos al lunii
pe potecile din cimitire
Comentarii aleatorii