nopţi muşcate de insomnii
sângerează fierea din care sorb împăcată
cu unghiile sfredelesc încercări

nu găsesc crengi
pentru câte vene şi-ar agăţa tânguirea
dar ştiu
nu-i loc pentru iubire pe un ram
căderea e singurul zbor
fără rădăcini în picioare

pe muchia altei dimineţi îmi fac loc să trec
iau muntele de piept şi-l dau deoparte
arunc pe umeri poteci ruginite
un dor crud cuprinde inima
mugurii întind mâinile spre cer
şi zugrăvesc surâsul

la porţi înverzite ascult
cum se destramă firul pânzelor albe
la capătul căruia mă regăsesc