ar fi trebuit
fereastra să fie lăsată cu urmele ei
de vânt, de praf, de ploaie, de sudoare,
minciună i-a fost păsării al cărei zbor s-a izbit şi s-a frânt
de apa sticlei curată nebunie a unui îndemn
acea căldură iluzorie căminul
în care focul nu a fost aprins niciodată
în fiecare zi parcă merg la o înmormântare
și oamenii aceia nu plâng
stau fiecare cu aerul de păsări împușcate în zbor
iar din cavouri iese o ceață verzuie
care mie îmi pare otravă
și lângă mine mergi tu plictisită de ritual
un convoi lung suntem draga mea
câteodată unul mai cade apoi din acel loc
cresc scaieți mari pe care noaptea îi visez
cum îmi intră în gură mi-o umplu
până firișoare de sânge curg pe un sunet de
trompete care falsează
nimeni nu își mai numără banii doar
s-a așezat pe scările murdare
acesta e primul meu tablou
așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc
la urmă de tot a venit poliția
nu-i vina ta
e doar o întâmplare tristă
aveai atâta nevoie de roșu
așteaptă și vom plânge împreună cu tine
goală pasărea aducea a marradi
afară plouă mărunt este un sfârşit
în rochie transparentă stau
mă sprijin
alunec
noroi pe tălpi şi miros de melci în păr
sunt fata cu cotoare roase
în esenţă de cafea râncezită de respiraţii
de abia așteptam să termin vasele de spălat
de abia așteptam să termin plăcinta
de abia așteptam să mă duc la cumpărături
de abia așteptam să mă întorc de la cumpărături
de abia așteptam să vină luni și marți
și miercuri și joi și vineri
sâmbătă și duminică nu mai zic
de abia așteptam să-mi treacă timpul
de abia așteptam să vină ceva
de abia așteptam să plece ceva
să înceapă să se termine
Comentarii aleatorii