şi vine o zi în care toate se întorc împotriva ta
deşi niciodată nimic nu a fost al tău
cireşul din faţa balconului se întoarce cu spatele şi înfloreşte pe ascuns
ai vrea să asişti să asculţi primul ţipăt dar ţi se spune sec
bărbaţii nu au ce căuta într-o sală de naşteri pentru că nu fac faţă
patul îşi ia paraliticul în spinare şi umblă are bilet spre băile felix
sarea trupului tău n-a fost în stare să vindece
oglinda se întoarce cu spatele ca un martor ce părăseşte sala de judecată
într-un proces de fals privind identitatea
Se subţiară timpul şi forma şi culoarea
în zboruri îngroşate, în păsări neajunse
la plâns,
iar păsării din zâmbet nu-i mai ajunse zborul,
se prăbuşise timpul sub ancore uscate;
ca într-un os de veci,
m-am strâns
şi-am strâns
din ochi, din dinţi, din sânge,
până când, duso, ai început a strânge
până la măduvă, până la cruce, până la vânt,
până când
copacii se legănau mai pustii,
şi-am întrebat mai mort şi mai viu:
mai ştiu,
mai ştii?
pen’ că planeta asta nu-ți poate înghiți la nesfârșit gesturile
o să te îmbolnăvești de lumi paralele
după cum te știu nu vei merge la medic
vei încerca un tratament după ureche
până când obosit de-atâta alternativ
vei spune pas și vei cădea în iarbă
cândva erai ok-e te răsuceai în broască
acum firul de păr din lentilă a crescut mare
trebuie doar să îl împletești în codițe
prin tunel să se strecoare la tine lumina
cu pachețelul de-acasă cu pâine
dacă la început a fost cuvântul
poezia ar fi trebuit până acum să intre în toate cotloanele
ca o pastă multicoloră în matriţa unui membru amputat
mască mortuar-vivantă a lumii
o lume androgină în care vulcanul krakatoa ar disemina turbioane de versuri radioactive
minţi lichide revărsate într-un singur creier cu neuroni vârstaţi de litere
capabil să capteze lumina
dar cuvintele fug spre roşu
între ele rămâne inefabilul şi deznădejdea de a trăi
pur şi simplu
după o noapte de dragoste
în aceeași casă cu fereastra închisă etanș
ne-am acoperit unul pe celălalt
de când ai plecat ninge
câțiva vecini m-au ajutat să dau zăpada din poezii scrise
pentru doar câteva exemplare de iarnă
prin care ți-ai făcut urme
ca o lupoaică în căutare de vise
Comentarii aleatorii