scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber

ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie

cineva îmi întinde un covor pentru yoga

acum că te-ai mutat la un zbor de vrabie distanță
vrabie sătulă de firimituri și ciripit descărnată și oarbă
fără alte vrăbii surate prin preajmă
nici de pisici dorită nici de ulii decolorată tristă vrabie
gata să plece în toamnă cu berzele până când
într-un târziu va pricepe că nu are nicio șansă
și se va întoarce pe pământ cu zâmbetul tâmp
pasăre ireal nepăsăratecă în toată existența ei
acum că tot ești atât de aproape
spune-mi de ce nu întorc privirea de ce nu copiez
din lucrarea ta crudă și cenușie