1.
mâna ta pe mâna mea
pe barele din metrou. momentul în care amețim pentru câteva secunde,
momentul în care
vehicolele se pun în mișcare. și se scurg fiecare înspre o stradă, o casă
ca și cum ar fi tuburi de dren
către locul unde se adună toate amintirile.
se imprimă încet pe o hârtie fină.
bărbatul simte femeia
o împăiază
îi privește părul șaten
ochii în agonie
picioarele
creștetul
și asa mai departe
nul și foarte
poetic
bărbatul își construiește povestea de dragoste
ca legătura pânzei de păianjen
sub fundul unui scaun
Ieri văzusem din întâmplare
o târâtoare
cum îi făcea semne cu ochiul
unei târâturi care
îi făcea semne cu ochiul unei
târâtoare.
Şi după ce am văzut asta,
mi-am spus:
să nu crezi nimic din tot
ce ţi se spune, până nu vezi
cu ochii tăi proprii;
o târâtoare clipitoare,
indiferent de câtă inteligenţă are,
tot o târâtură rămâne, una care
îi face semne cu ochiul altei târâtoare;
o târâtoare clipitoare începe
să-i facă semne cu ochiul unei
târâturi din momentul în care
Câinele alb cu lătrat roşu
a ales să stea cu noi fără să-i dăm de mâncare;
nu-i spuneam animalul nostru, nu ne spunea stăpânii mei,
dar îl luam cu noi peste tot, dar ne lingea mâinile peste tot,
când ne uitam ochi în ochi fără să ne auzim, lătra o dată,
când ne auzeam fără să ne privim, lătra de două ori,
când nu mai aveam nici ochi de auzit, nici urechi de văzut,
nu mai lătra.
în seara asta te așezi lângă mine și încerci
să-mi spui cât de frumos se jucau copiii
în fața blocului astă vară pe un ton care să-mi calmeze
fluctuațiile emoționale
desigur eu sunt absentă
îmi imaginez cum ar fi dacă tu m-ai vedea cu adevărat frumoasă
cu adevărat reală
cu adevărat femeia pe care să o strângi în tine
bucățică cu bucățică până la ultimul ciob
Comentarii aleatorii